Sunt tot mai des întrebat de ce nu comentez ultima fiță a arhitecturii post-moderne, suplețea oablă a post adevărului: orașul de 15 minute!
Ca un adept al celui mai progresist om care a trăit pe pământ, Iisus Hristos, pot spune că ideea e de-o perversitate sinistră. O dogmă transumanistă. O ghetoizare democratică. Încă un instrument de tortură psiho-socială al post-adevărului.
Ce e post-adevărul decât o minciună înzorzonată? O peltea de țepi, în forma sârmei ghimpate, în măsură să înfășoare noua inchiziție democratică?
Chinezii nu revendică democrația occidentală
Mi se tot flutură ideea că dragonii și urșii n-au democrație, că oamenii nu au voie să vorbească liber, că adevărul este arestat, dar niciun chinez nu mi s-a plâns că e lipsit de drepturile elementare.
Cine stabilește adevărul? Progresiștii de talia unui tiriplici din Parlamentul României, care a proclamat că Învierea este cel mai mare fake-news din istorie? Sau asistentul meu, dovedit turnător, care dă lecții prin marile universități despre lupta pentru promovarea minciunilor oficiale, ca singurul adevăr legiferat?
Orașul de 15 minute e ultima fiță din multitudinea de idei sterpe. Inițiativa a pornit de la un profesor de arhitectură de la Sorbona. Conceptul a fost preluat și adaptat în SUA de un urbanist din San Francisco, Dan Luscher, și el harvardist, ca mulți inorogi doctrinari ai post-adevărului. Ar fi destinat fericirii maxime a cetățenilor, sătui de aglomerațiile marilor orașe.
O extravaganță sau un plan diabolic?
Ideea ar părea o extravaganță urbanistică, dar nu e. Conceptul ar fi un model, dacă n-ar fi o dogmă identitară. Planul unui astfel de oraș nu diferă, însă, cu nimic de lagărul de la Auschwitz, în care deținuții aveau voie să se plimbe doar într-un perimetru prestabilit, înainte de a fi trimiși în cuptoarele criminale.
Orașul de 15 minute este un concept epic al lumii de mâine, în care cetățenii vor fi liberi să se miște în țarc. Odată ce se va institui moneda digitală, Big Brother-ul, acel lider ergonomic al post-adevărului, va dispune de toată libertatea de mișcare. Vrei să evadezi în lume? Cardul virtual nu te va lăsa să plătești carburantul sau pașaportul biometric nu va fi acceptat la frontieră!
Orașul de 15 minute, în care totul se rezolvă într-un sfert de oră, mersul la piață sau la servicii, dusul copiilor la școală și întoarcerea lor acasă, e o utopie. Privind insistența cu care se promovează ideea, îți dai seama că Diavolul a mai ticluit o libertate intubată, dresată sau teleghidată, cum vreți dumneavoastră.
citește și: Se reconfigurează polii de putere ai UE!
Pandemia a fost doar o primă încercare de ghetoizare a populației. Culmea că arestarea la domiciliu s-a făcut prin largă acceptare. Experimentul a reușit în parte, dar cu repercursiuni iremediabile, cum ar fi remote-ul, munca de acasă a corporatiștilor. Perversitatea a fost aici maximă. Multinaționalele economisesc bani cu energia, cu încălzirea birourilor, iar lucrătorii se declară mulțumiți, fără a băga de seamă că li se taie dreptul la socializare, la expectație și dialog. De fapt, i se refuză astfel individului dreptul la liberă mișcare, el fiind arestat la domiciliu de un softuleț care-l verifică, din 15 minute, în 15 minute, dacă butonează.
Nu e asta o miere otrăvită? Un hap afrodisiac, luat în timp ce umfli, prostăvane, progresist, gonflabila?
Tinerii vor consimți la intrarea în noul gulag
Orașul de 15 minute e preludiul unei noi aventuri macabre. Sigur, tinerii vor consimții să fie asistați de gadget-uri, de programele de parenting și de online home-schooling. Doar că acțiunea e de un freudism grotesc. Printre altele fie spus, puțini știu că Sigmund Freud era prieten cu Karl Marx.
Și în România există un proiect de lege, care urmărește instituționalizarea ideii tâmpe. Nicușor Dan are în plan ca PUG-ul să conțină și această enormitate. A și aprobat în Consiliul General proiectul privind hub-ul de mobilitate şi management urban.
Dar micro-cartierele, fostele raioane sovietice, cvartaluri post-moderne, cu blocuri uni-sex și supermarket-uri transgendere, cu grădinița după colț și piscine sub nas nu sunt raiurile promise de comuniști? Generația mea își mai amintește cum ni se prorocea că Omul Nou va ajunge în Paradis. Paradisul verde e după colț, la cincisprezece minute de ferma mea. Dar nu vreau să fiu pe post de cobai al transumanismului tranzitoriu spre societatea total controlată, la minte și la trup.
Le-a luat mințile, pentru a fi zombie!
Palma perversă a mânuitorilor zmeelor post-adevărului urmărește seducerea, dresarea și narcotizarea draconică a individului, în sensul de a-i controla mintea, planul măreț de a-i lua ostatică libertatea.
Individul decerebrat și asocial va fi animalul de companie din casa plutocraților digitali ai lumii. Ei își vor accepta condiția.
În Săptămâna Mare, să ne păstrăm, totuși, credința că ticăloșiile și dulcegăriile Diavolului nu vor fi acceptate de o lume care nu și-a pierdut încă speranța în mântuire!
Vocile lumii
Carlos Moreno
Profesor de arhitectură
Inițiativa a pornit de la Carlos Moreno, profesor arhitect la Universitatea Sorbona din Paris, care a prezentat pentru prima oară ideea, în 2016. El a dorit ca toată lumea să aibă acces ușor la magazine, școli, medici, sală de sport, parcuri, restaurante și instituții culturale,” informează Deutsche Welle.
