Mutarea Ambasadei SUA în Ierusalim de către Trump a surprins pe toată lumea, deși fusese promisă de trei președinți americani înaintea sa, dar care au preferat un statu-quo ce avea darul de a nemulțumi pe toată lumea. Puțină lume știe însă că Rusia, printr-o oficialitate a Ministerului de Externe, a făcut o declarație care promitea o schimbare anul trecut: „Ne reafirmăm angajamentul nostru față de principiile aprobate de ONU pentru o soluționare a conflictului palestiniano-israelian, printre care se numără statutul Ierusalimului de Est drept capitală a viitorului stat palestinian. În același timp, trebuie să precizăm că, în acest context, am vedea Ierusalimul de Vest capitală a Israelului”.
Deci, conform unui document „scăpat” în presa israeliană, mai precis în cotidianul „Jerusalem Post”, și publicat în 6 aprilie 2017, Rusia propusese ca Ierusalimul de Vest să fie capitala Statului Israel, ceea ce era deja un pas. „Aceasta este o schimbare bruscă a politicii ruse, care până acum susținea oficial că Ierusalimul ar trebui să fie parte în cadrul unui protectorat internațional permanent”, nota ziarul israelian.
Astfel poate fi privită și alăturarea, în același cadru, a premierului Benjamin Netanyahu și a lui Vladimir Putin acum câteva zile, pe data de 9 mai, la parada militară prilejuită de Ziua Victoriei, la Kremlin. Deși oficial discuțiile ulterioare au fost centrate pe problema siriană și temerile Israelului ca Iranul să devină o prezență masivă la granițele sale, este improbabil ca problema mutării Ambasadei SUA și a recunoașterii Ierusalimului de jure ca fiind capitala statului să nu fi fost discutată.
Cert este că dorința lui Trump de a face pace în Ierusalim a început cu 62 de morți (iar numărul lor poate crește în fiecare zi) și peste 2.400 de răniți (majoritatea împușcați) dintre civilii palestinieni neînarmați. Cadrele transmise de la fața locului alternau între solemnitatea oficială a deschiderii ambasadei și masacrul de la marginea Fâșiei Gaza.
După ce a aruncat chibritul aprins în găleata cu benzină, întrebarea este care va fi următoarea mutare a lui Trump pe acest fond de emoție? Cum va stinge acest incendiu? A gândit următoarea mutare sau va lăsa ca lucrurile să se așeze într-un fel, focul să se domolească și să vadă abia atunci ce oportunități de a face măcar o pace relativă sub măslinii Ierusalimului există?
Planul avut în vedere, denumit „Deal-ul secolului“, denunțat deja de liderul Hamas Ismail Haniya încă din decembrie anul trecut, prezentat apoi în ianuarie de un diplomat palestinian, prevede stabilirea viitoarei capitale a Palestinei la Abu Dis, o suburbie a Orașului Sfânt, în locul Ierusalimului de Est, un culoar de trecere spre Marea Moschee Al-Aqsa, poliție în stat (fără armată), și posibilitatea revenirii strict în granițele viitorului stat a milioanelor de palestinieni refugiați.
„Din nefericire, iată că «Deal-ul secolului» este în curs de a fi executat etapă cu etapă, cu susţinerea şi binecuvântarea marilor ţări arabe“, a declarat marţi, 15 mai, fostul premier al Qatarului pe contul său de Twitter. „Din păcate, lumea arabă a intrat într-un tunel întunecat nu numai în ceea ce privește această problemă – în ciuda importanței sale -, ci în ceea ce privește toate problemele internaționale și interne. (…) Toate declarațiile [despre abuzurile israeliene] sunt zadarnice, [iar liderii arabi] sunt complici la ceea ce se întâmplă”, a continuat el, conform site-ului turc Haberler.com.
Cea mai vehementă opoziție externă este a Turciei, care și-a retras ambasadorul din Israel și SUA și l-a expulzat pe cel israelian de la Ankara, a doua oară în 7 ani – pe 2 septembrie 2011, Turcia îl expulzase pe ambasadorul israelian și și-a închis parțial ambasada din Tel-Aviv din cauza faptului că pe 31 mai 2010 trupele de comando israeliene au atacat nava turcească civilă Mavi Marmara, incident soldat cu moartea a nouă pasageri din zecile care încercau să spargă blocada impusă de Israel împotriva Gazei. Africa de Sud, la rândul ei, și-a retras ambasadorul, ca protest la baia de sânge de la marginea Fâșiei Gaza. Pe de altă parte, miercuri, 16 mai, al doilea stat și-a deschis ambasada la Ierusalim: Guatemala. Dacă nu ar fi existat opoziția vehementă a președintelui Johannis (în fapt, a Germaniei), probabil că și România ar fi purces la mutarea ambasadei din scurt. De remarcat faptul că nervozitatea prilejuită de aceste discuții l-a determinat pe președintele Johannis să facă gafă după gafă, „cine ştie ce înţelegeri face Dragnea cu evreii” făcând deja carieră.
După retragerea din acordul cu Iranul și reimpunerea de sancțiuni, precum și după ce a deschis ambasada în Ierusalim, Donald J. Trump pur și simplu a bulversat toată politica mondială în decurs de câteva zile. Aceste decizii au făcut ca mai ales Germania, dar și Franța să intre în coliziune cu politicile administrației americane. O declaraţie comună a Parlamentului European, elaborată la iniţiativa Fran-ţei, prin care ar fi trebuit să fie condamnată mutarea Ambasadei SUA de la Tel-Aviv la Ierusalim, a fost blocată de câteva state din est. Fostul ambasador israelian în SUA Michael Oren a mulțumit public pe Twitter României, Cehiei și Ungariei pentru aceasta, iar la final a adăugat: „Aceste trei națiuni trebuie să fie mândre, iar UE să-i fie rușine”. Ca o paranteză, cotidianul „Jerusalem Post” îl consideră pe Oren unul dintre cei 10 cei mai influenți evrei din lume.
Cum se reflectă această sciziune în interiorul granițelor României? Asemenea Europei, România este, la rândul ei, împărțită.
Președintele Camerei, al Senatului și, evident, premierul sunt alături de politica SUA și a Israelului, președintele Johannis, susținut de tot establishment-ul dependent ideologic de Soros din România, cel care a dictat catastrofala direcție internă și obediența externă a României în ultimul deceniu și jumătate, este, evident, împotriva politicilor Administrației Trump (radicalul de stânga Soros fiind inamicul neîmpăcat al președintelui american, dar și al politicilor lui Netanyahu) și pro Uniunea Europeană.
Declarațiile acestora au culminat cu aceea a analistului de curte Cristian Pîrvulescu (cel care a spus despre Trump, imediat după ce a câștigat alegerile, că a reușit aceasta cu „un discurs de ură”), ce a făcut declarații tranșante: „Scandalul cu mutarea ambasadei la Ierusalim a clarificat faptul că România nu se mai poate poziționa ca un stat-partener pentru UE, ci ca un stat care face parte din nucleul dur al lui Donald Trump”.
Toate culoarele de presă ale Statului Paralel au condamnat, mai vocal sau mai sotto voce, modul în care a acționat Guvernul României în relație cu stăpânirea de la Bruxelles.
Deși președintele României a declarat acum doi ani că „decât sluga rușilor, tot e mai bine așa (a americanilor – nota mea)”,- sângele îl trage spre -Germania, acolo unde își are părinții și pe ocrotitoarea Frau Merkel. Stăpâna și-a arătat simpatiile evidente spre partidul prezidențial aflat în opoziție – PNL – în timpul vizitei recente a lui Ludovic Orban la Berlin.
Trump a reușit în Europa, prin deciziile politice de ultimă oră, să facă indirect o mutare geopolitică ce orientează pregnant politica SUA după al Doilea Război Mondial, aceea de a rupe orice legătură strategică dintre Germania și Rusia, pentru a face improbabilă ideea lui de Gaulle – „Europa de la Atlantic până la Urali“.
O Europă în care resursele rusești se întâlnesc cu tehnologia germană (deja conducta Nord Stream 2 a primit de o lună autorizarea agenției federale de specialitate) ar deranja prea mult interesele în lume ale Americii. Însă, pentru români (dar și pentru baltici sau polonezi), conexiunea dintre Germania și Rusia are rezonanța a două nume: Ribbentrop-Molotov. Iar memoria istorică e foarte proaspătă și urmele încă vizibile (Basarabia).
Având în vedere rolul important geostrategic în care ne aflăm din voia Proniei, România ar putea să joace o carte mare. Iar cel mai important este, ca să poată lua măsuri fără presiune, să demanteleze de urgență Statul Paralel, care ne ține în sfera de influență globalistă a extremistului de stânga Soros.
Trăim vremuri interesante, cum ar spune chinezii.
