Acest document recunoștea teritorile naționale. Așa menționa înțelegerea secretă încheiată cu aliații, în 1916, care condiţiona rezolvarea viitorului statut al Ardealului de rămânerea României în tabăra Antantei.
Dar care era contextul?
Promisiunea că această provincie va reveni României la încheierea războiului era pusă sub semnul întrebării după semnarea Păcii separate de la Buftea – Bucureşti cu Puterile Centrale, în 24 aprilie/7 mai 1918.
Tratatul a fost ratificat de Parlamentul României în vara anului 1918, dar nu a fost niciodată promulgat de Regele României Ferdinand I. Din fericire, prevederile tratatului, semnat de groaza secătuirii rezervelor statului, a ieșirii Rusiei din război, a incertitudinilor diplomatice, au fost valabile numai 6 luni deoarece la sfîrşitul lunii octombrie 1918 guvernul condus de Alexandru Marghiloman le-a declarat nule, România reluând ostilităţile.
Franţa, marele nostru susţinător
În 1919 au început negocierile de pace la Paris. Am avut o șansă istorică de a fi susținuți de Franța.
Am jucat, ca în întreaga istorie, la două capete. În aceea perioadă s-au schimbat șase prim miniștri. Fie că erau conservatori, fie generali, fie liberali, au înțeles cu toții că mai presus de dispute era țara.
În februarie 1919, Casa Regală a făcut marele anunț. Regina Maria urma să plece spre reuniunea șefilor de state și de guvern de la Paris. Se pare că demersul s-a făcut la sugestia contelui de Saint Aulaire, un mare admirator al Reginei, dar și al României.
Fină cunoscătoare a publicisticii și a rolului său, înainte de a se înființa în SUA prima agenție de PR, Regina Maria știa să pună presiune pe autorități prin media.
Bună prietenă cu Robert de Flers, jurnalistul care a făcut parte din misiunea Berthelot în România, a pregătit totul îndelung. Acesta devenise redactor șef la Le Figaro. Opinia publică franceză fiind bine informată.
Citeşte şi: Acum 100 de ani / REGINA MARIA i-a convins pe marii şefi de stat ai lumii să respecte drepturile românilor
â
În 6 martie 1919, reușește să opțină o audiență la neînduplecatul Georges Clemenceau. Jumătatea de oră planificată a ajuns la două ore. Nu sunt multe izvoare despre discuția privată. Istoricul Guy Gauthier prezintă astfel dialogul dintre cei doi:
„- Uitați, Doamnă, că țara dumneavoastră, semnând o pace separată, a pierdut dreptul de a cere respectarea angajamentelor teritoriale luate în favoarea sa de Aliați în august 1916?
– Domnule prim-ministru, știți prea bine că România a fost obligată să semneze pacea din cauza dezertării Rusiei și a izolării în care se găsea la sfârșitul anului 1917”.
Când Regina Maria s-a ridicat să plece, pentru că probabil nervii se încordaseră prea tare, prim-ministrul Clemenceau i-a făcut semn să stea jos, spunându-i:
„Am destul timp pentru dumneavoastră; nu vă precipitați, vorbiți răspicat, îmi place așa!”
Dialogul a continuat astfel, după relatarea reginei:
„- Vorbiți-mi despre revendicările țării dumneavoastră.
– Transilvania până la Tisa și tot Banatul!
– Dar, Doamnă, cereți partea leului!
– De aceea, domnule prim-ministru, Leoaica se adresează vărului ei Tigrul…” (porecla lui Clemenceau).
Vocile lumii:
George Clemenceau, către un diplomat român:„O Regină ca a dumneavoastră trebuie primită numai cu onoruri militare comandate de mareșalul Foch în persoană”.
Regina Maria a reușit să obțină totul
Nu există mai multe informații despre întrevederea prelungită dintre cei doi, dar știm ce i-a transmis prim-ministrul Clemenceau ministrului României la Paris.
Reginei Maria i s-a reproşat Pacea cu Germania. A reuşit să dribleze cu şarm şi să fixeze obiectivele. Recunoaşterea Unirii.
Generalul Foch a stat mai bine de o oră la ușă.
Greu era de înduplecat Tigrul. De acolo înainte totul era rezolvat.
Pe primul ministru Lloyd George, Regina Maria l-a convins să susțină drepturile teritoriale ale României, prin intermediul vărului ei George al V-lea, Regele Regatului Unit al Marii Britanii, căruia putea să-i fie soție, dar ea i-a refuzat cererea.
Pe Viitorieo Emanuele Orlando, delegatul Italiei, l-au convins basaabenii și elitele culturale ale vremii.
Toți diplomaţii români s-au pus în slujba interesului național, de recunoaștere a Unirii de la 1 decembrie 1918.
Puțină lume știe că Woodrow Wilson, președintele SUA, prezent și el la Conferința de Pace, făcuse două atacuri cerebrale. Regina Maria a intrat sub pielea americanului House, care îl reprezenta pe președinte. Regina se informa înainte. Știa că House e un tip conservator, adică de modă veche. Un europenist convins. I-a vobit despre țara sa, înduplecându-l.
Regina Maria le-a dat clasă
După doar două zile, Regina Maria era pe buzele tuturor. Președintele Franței, Raymond Poincaré, a dat o recepție la Palatul Elysée. S-a dus îmbrăcată cu o blană și cu un turban în cap. Toți ochii se îndreptau spre Regina Orientului. La finalul dejunului, Regina Maria a fost invitată să treacă în revistă garda de onoare, fiind prima regină care a avut această onoare, în Franţa. Știa că i-a biruit. Cu o clasă peste toți liderii, reușea să obțină tot ce și-a propus pentru România.
Strigătele „Vive la Reine!”, „Vive la Roumanie!” se auzeau peste tot în Parisul Conferinţei de Pace.
A plecat la vărul ei în Anglia cerându-i susţinere. O Românie mare ar fi stavilă împotriva bolşevismului.
Armata regală i-a scăpat pe unguri de comunism
În vara anului 1919, armata regală elibera Budapesta. Scăpa Ungaria de Bela Kun. Dar şi de prima republică bolşevică din lume.
În octombrie s-a retras. La putere a ajuns Horthy. Guvernul său n-avea nicio reprezentativitate europeană.
Teza maghiară: românii sunt inferiori n-a prins
Considerat de mulți diplomați un semidoct, la negocierile de Pace l-a trimis pe contele Albert Apponyi, dar care a prezentat ample memorii despre cât de inferiori sunt românii și imposibil să se administreze.
Deja francezii ne știau. În câteva zile Contele a trebuit să se recunoască învins. Prietenii noștri europeni erau mult prea puternici. Ungaria nu mai reprezenta nimic la Trianon. Și de aici întregul resentiment de aproape un secol față de români.
La timpul respectiv, Marile Puteri ne erau aliate. Aveam în Regina Maria o seducătoare și o prezență admirată de toată lumea. Plus că presa occidentală susținea cauza României.
Să-i înțelegem și pe învinși! Frustrările lor nu vor schimba granițele. Asta o știu și cei de la Budapesta. Dar pedalează pe autonomia culturală pentru a ține diaspora într-o permanentă vibrație pentru cei de la guvernare.
