Și după mai bine de doi ani sub pandemia COVID-19, școala românească tot nu-și găsește pasiența.
Învățământul românesc rămâne mereu cu cel puțin un pas în urma țărilor civilizate din UE, în gestionarea procesului educațional în pandemie.
De fapt, școala nu poate să fie altceva decât o reflecxie a modului în care autoritățile statului au gestionat pandemia.
Ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, a trimis elevii în vacanță prelungită când nu era cazul, dându-le ocazia să meargă în zone de unde să aducă coronavirusul în comunitatea școlară.
Acum, imediat după vacanța de iarnă și în absența testelor COVID a insistat pentru cursuri cu prezență fizică.
Pentru a limita răspândirea virusului, după vacanța de iarnă, se putea trece la învățământ online în toate școlile, pentru două săptămâni.
Astfel, s-ar fi putut depista multe infectări cu COVID din vacanță.
Acum, după trimiterea elevilor la cursuri cu prezență fizică, imediat după vacanța de iarnă, fără a aștepta depășirea perioadei de 14 zile în care se poate manifesta coronavirusul, vom culege roadele.
Vom ajunge să închidem mai multe școli, după doar două săptămâni cu învățământ în format clasic, față în față, în loc să evităm, pe cât posibil, acest lucru, impunând cursuri online imediat după vacanța de iarnă, în primele două săptămâni în care, sinceri să fim, nu s-a făcut prea multă școală.
Oricum e nevoie de o perioadă de reacomodare, de reintrare în ritm, pentru elev, după o perioadă de pauză de la cursuri.
Această perioadă putea fi realizată online (evident, în localitățile cu astfel de posibilități) și ar fi fost, cu siguranță, o măsură de prevenire a răspândirii COVID-19.
Oricum, în localitățile în care apar mari probleme cu accesul la școala online, în mare măsură, este redus și riscul de răspândire a coronavirusului, deoarece este vorba de comunități mici.
