Se încheie încă unul din anii răi sau slabi biblici, unde ni se spune de cele ”șapte vaci slabe”, dar noi nu știm dacă vor fi șapte ani sau 77.
E totuși anul în care OMS a declarat închisă pandemia Covid.
Să ne aducem aminte că la începutul lui 2022, de facto era deja închisă problema covid ca urgență planetară, odată cu apariția variantei Omicron. A fost marcat acel moment cu un respiro binemeritat după doi ani de chin medical, social, psihologic și economic? Nici vorbă. La scurt timp, marile puteri globale și regionale au făcut tot posibilul pentru a genera conflictul din Ucraina.
Asta arată pentru toți naivii care sunt mândri că ei nu văd conspirații în prezent, ci doar în trecutul istoric, că liderii planetari au vrut să schimbe subiectul planetar, pentru că urmau întrebările și anchetele despre una dintre cele mai dubioase catastrofe ale istoriei.
Au continuat în grija lor globală cu un război care se va prelungi în anul care vine și care a dus la o inflație criminală pentru marea majoritate a oamenilor, adică a celor care nu contează decât în statistici.
Războiul din Ucraina s-a dezumflat mediatic și militar, însă cele două mari superputeri care vânează peștele cel mare folosindu-i ca momeală pe cei mici și-au atins deja scopurile geostrategice. Rusia a preferat să slăbească relația economică cu Europa, pentru a obține Donbas-ul și a consolida Crimeea, dar și pentru a-și întări alianța cu China împotriva SUA, care a debarcat din nou masiv în Europa.
La capitolul războaie, ultima parte a anului a adus și invazia Palestinei, soldată până acum cu peste 20.000 de morți, majoritatea femei și copii.
Pericolul criminal numit Hamas este unul real pentru statul Israel, doar că această combatere totală care nu distinge grâul de neghină seamănă cu decizia lui Irod cel Mare, de-a omorî toți pruncii pînă în doi ani pentru a-l vâna pe Mesia.
Chiar dacă istoricii nu sunt de acord în marea lor majoritate cu veridicitatea evenimentului descris în Biblie, asta ne arată și mai mult că atrocitatea nu e mereu apanajul trecutului primitiv și că progresistul secol XXI, aproape de sfertul său,pare a fi tras cu o ambiție dementă de locomotiva nebună a istoriei.
Identitatea pierdută
Conflictul dintre progresiști și conservatori s-a accentuat în 2023 și probabil va cunoaște apogeul în 2024, dacă Donald Trump va fi lăsat să candideze. Victoriile suveraniștilor din Europa, gen Geerd Wilders în Olanda, nu sunt de neglijat, dar ele nu pot avea unda de șoc a unei noi victorii a trumpismului în America. Până la urmă, ceasul bate la Washington pentru Europa. Nu ne rămâne decât să ne așteptăm de pe acum ca și presa noastră neomarxistă să – și intensifice propaganda în anul care vine.
O altă decizie importantă de anul acesta cu bătaie spre anii viitori este primul acord ONU privind clima, adoptat la COP28 din Dubai. Însă această urgentare a tranziției globale de la combustibili fosili la energia verde convine țărilor bogate, dar poate fi sufocantă până și pentru țările mediu dezvoltate, ca să nu mai vorbim de cele din lumea a treia.
Dacă virusul covid va continua și la anul doar cu subvariante suportabile, rămâne de văzut. Cert e că virușii politici activați anul acesta au potențial de-a dezvolta ramificații agresive, anul viitor.
Vom continua să ne ducem crucea în vremearesetării noastre, cu o speranță pâlpâită în ”anii vacilor grase”, amenințate și ele de elitele neocomuniste globaliste, care nu le prescriu cărbune medicinal, ei fiind împotriva cărbunelui în general, ci exit-ul. Un exit care amenință tot ce a mai rămas natural în habitatul uman.
