Asta pentru că orice companie a statului român ce înregistrează anual pierderi de milioane de euro trebuie să fie o problemă a noastră, a tuturor. Nu se poate vorbi de o companie care să aibă propriile politici, în care nu se poate amesteca nimeni din exterior, pentru că această companie este finanțată din banii cetățenilor români.
Dar acest lucru nu este important pentru clasa politică, pentru care TAROM nu este o companie menită să aducă profit României, atât financiar, cât și de imagine, cum ar avea potențialul, ci un mastodont, finanțat de stat, care să asigure un trai bun familiilor, prietenilor, amantelor celor cu relații la nivel guvernamental. TAROM a fost și este o foarte productivă „vacă de muls“ pentru cei care s-au perindat pe la conducerea statului. A fost și este un loc foarte bun unde politicienii să-și adăpostească persoanele față de care au o obligație de orice natură. Este un loc unde se intră greu și de unde acești indivizi pot fi scoși mult mai greu.
Nu trebuie făcută însă confuzia între aceste „căpușe“ ale companiei naționale de transport aerian și profesioniștii care asigură bunul mers, atât cât este permis de la nivelul conducerii politice, al acestei companii. TAROM, într-adevăr, se poate mândri cu piloți și echipaje de bord foarte bune (printre alți angajați care asigură bunul mers al companiei, dar nu intră în contact cu pasagerii), și în mod cert și acești angajați ar avea de câștigat dacă operatorul aerian ar merge pe profit. Dar este clar că acest lucru nu este dorit de cei care s-au perindat pe la conducerea Ministerului Transportului și tot ceea ce se încearcă, din punct de vedere managerial, cu această companie este o mascaradă.
Cel mai recent exemplu este intervenția actualului ministru al Transporturilor, Răzvan Cuc, care a intervenit, ca un adevărat erou, să salveze compania de la un slab management, pentru a-și putea plasa servitorii loiali în Consiliul de Administrație al companiei. Ministrul Cuc l-a înlăturat de la conducerea TAROM pe directorul general Werner Wolff, cel care a reușit performanța ca, într-un an, să facă dispărute peste 40 milioane de euro, justificând aceste pierderi prin cheltuieli cu carburantul și reparații pentru aeronave. Aceste explicații par însă destinate unor oameni care nu au habar ce înseamnă managementul unei companii. Dar probabil că nu ar conveni managementului dacă TAROM ar plăti, pentru carburant sau pentru prestarea unor servicii, aceleași prețuri ca alte companii aeriene, sau poate chiar mai mici. Nu, TAROM trebuie să plătească mult. Este o excepție ce a devenit regulă.
Fie și un Wolff mâncat de Cuc
Răzvan Cuc a profitat de această conjunctură pentru a-l schimba pe Wolff, însă doar pentru a-și plasa oamenii săi în Consiliul de Administrație al TAROM și, implicit, pe favoritul său, Florin Susanu, în funcția de director general interimar al companiei. Susanu este interimarul de serviciu al companiei și omul care îi poate căra oricând valiza ministrului Cuc, dacă acesta nu-și permite să achite taxa pentru un bagaj de cală. Nu este însă singurul purtător de valiză instalat în Consiliul de Administrație al TAROM. Cuc și-a adus în companie oamenii care i-au fost loiali în toate cele trei mandate de ministru al Transporturilor.
Cuc a realizat toate acestea trecând peste o Ordonanță a Guvernului ce îl obliga să numească director general o persoană de pe o listă stabilită în urma unui concurs organizat de stat. Dar Cuc poate să zboare peste lege și să aterizeze pe cine vrea el la conducerea TAROM. Totuși, șeful de la Transporturi s-a ales cu un dosar penal în urma angajărilor din TAROM. Acest fapt este surprinzător, având în vedere lipsa de reacție a așa-numitului „stat paralel“. Au existat numeroase plângeri depuse la Direcția Națională Anticorupție (DNA) referitoare la ilegalitățile din TAROM, dar acestea au fost ținute sub preș. Ce-i drept, „securicii“ nu au niciun interes ca o companie de interes național, cum este TAROM, să producă profit. Ar deveni independentă.
Însă compania de transport aerian de stat nu va putea fi profitabilă, indiferent ce manager va fi numit. Pentru că nu acesta este obiectivul. TAROM trebuie lăsată să zboare pe liniile pe care merg operatorii low-cost, ca să nu atragă clienți, trebuie lăsată cu aeronave care să nu poată opera zboruri lungi și, esențial, trebuie căpușată în continuare. Și, aici, nu mai există nicio dispută între statul român și statul paralel.
„Înseamnă că încep să deranjez foarte multe persoane că-mi fac treaba, deblochez proiecte, deblochez legislaţie. Asta este viaţa! Eu merg mai departe cu proiectele, şi cu cele de infrastructură, şi cu proiectele de modificare a legislaţiei. Eu nu o să las pe nimeni în ţara asta să confişte un brand naţional cum a fost TAROM. Au vrut să ne ia TAROM-ul, nu i-am lăsat, am schimbat conducerea. Dacă ăsta-i preţul pe care trebuie să-l plătesc, nu-i nicio problemă! Pentru TAROM plătim orice“, a declarat Răzvan Cuc la Antena 3, întrebat fiind despre noul dosar instrumentat de procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Cât adevăr a putut să spună ministrul Cuc… Chiar sunt convins că nu minte că este dispus să nu lase TAROM. La fel de adevărat este că domnia sa deranjează și va continua să deranjeze, și nu îi pasă. Dar este o mentalitate cu care ne-am familiarizat.
Cuc și-a plantat „ouăle“ în cuibul TAROM și puii săi încep să-i arunce pe competitori. Răzvan Cuc este cu adevărat un salvator, dar unul al afacerilor sale.
