La ora actuală, marea majoritate a cererilor înregistrate de către acționari la companii au legătură cu sustenabilitatea – protecția mediului, schimbările de climă, problematica socială și accesul la educație.
Cheltuielile cu sponsorizarea politică, politicile anti-corupție, lupta împotriva discriminării de orice fel, precum și drepturile fundamentale ale omului, vin și ele să completeze tabloul interesului acționarilor din vremurile noastre.
Procesul normal de angrenare între investitor și companie presupune sugestii din partea primului în direcția modificării, ajustării și alinierii modelului de business în care acesta investește, pe baza interesului legitim contractual al maximizării profitului. În cazul în care compania se dovedește opacă la aceste sugestii, de orice tip ar fi ele, din partea propriului investitor, atunci acesta are acces la adunarea generală anuală a investitorilor, unde poate supune la vot cererile aferente. Compania nu are de ales decât să implementeze decizia votată astfel.
Tipul cererilor venite de la acționari se pliază de cele mai multe ori pe profilul de activitate al companiei, în așa fel încât să reflecte gradul în care acestea pot face ceva palpabil în direcția sugerată. Astfel, dacă pe agenda de sustenabilitate a unei companii petroliere sunt la ele acasă obiectivele de protejare a mediului, nu același lucru se aplică și industriei publicitare, spre exemplu. Care își poate alege să lupte împotriva discriminării între sexe sau a analfabetismului. Pentru că, în fiecare caz, criteriul relevanței va face diferența între o companie credibil și eficient responsabilă și una care doar pretinde că e sustenabilă.
Într-un efort remarcabil de cuantificare a fenomenului de tranziție de la simplu acționar la activist, colectivul de la Harvard Business Review a analizat un corpus de 2.700 de cereri venite din partea acționariatului către cele mai mari 200 de companii americane. 58% dintre acestea adresau așa-numitele chestiuni “imateriale”, altceva decât modul în care compania își optimizează parametri de eficiență, adică exact chestiunile de sustenabilitate amintite mai sus. Concluzia firească fiind aceea că nu toți investitorii sunt interesați doar de profitul pe termen scurt.
La nivelul companiei, efectul înmulțirii cererilor de sustenabilitate din partea acționarului este unul foarte interesant. Deși gradul de implementare al sugestiilor de îmbunătățire sustenabilă poate varia oriunde între 3% și 100%, impactul pozitiv în cifra de afaceri este prezent de fiecare dată. Ca să nu mai vorbim despre îmbunătățirea percepției consumatorului, a imaginii și valorii brandului, sau creșterea satisfacției angajaților sau comunității per se.
Datorită faptului că a apărut necesitatea cuantificării acestei corelări între sustenabilitate și impactul financiar, au apărut deja organisme, guvernamentale sau private, care își propun să monitorizeze fenomenul și să îi asocieze cifre și proporții. După cum și universități de prestigiu precum Harvard în Statele Unite și Oxford în bătrâna Europă, care au primit cu brațele deschise conceptul de sustenabilitate și au pionierat studii și chiar cursuri de specializare în acest domeniu emergent al sustenabilității.
Lumea se schimbă. Chiar acum. Nu mai este indiferent modul în care îți conduci afacerea, sau îți tratezi angajații, sau ai grijă de mediul înconjurător. Rapiditatea cu care internetul face ca o masă critică să aibă acces la informație te expune la judecata publicului larg, cel mai mare acționar impalpabil al afacerii tale.
