Iar Giuliani a aruncat doar buzduganul: pereții edificiului au început să crape deja. Scapă cine poate. Deci, ca să fie clar pentru toți wannabes din zona politicii, comentatori și deontologi: Giuliani este purtătorul de mesaj al lui Trump. Iar progresisto-globaliștii din Statul Paralel – vorbim de cei de calibrul lui Maior (pe care-l vedem acum în plină lumină, un individ absolut ridicol) – simt că preșul le este tras de sub picioare. Urmează căzătura. Iar chestia asta doare. Rău.
Toți cei care au construit cutii cartonate din care ies personajele de tipul Barna, partide globaliste, ONG-uri sexomarxiste, personaje sau site-uri neocone pilotate de politruci bolșevici vopsiți ca liberali, toată zgura băsistă care a sufocat România, sunt ca o găină după descăpățânare. Ca personajul Agamiță Dandanache – „Care familia mea de la patuzsopt în Cameră… rămăsesem mă-nţeledzi fără coledzi” – Sistemul își simte locul, ce părea imuabil, cum se surpă.
Marea problemă a României, după dezastrul lăsat în spate de aceste slugi, este că partidele sunt făcute zob, cu o lipsă cronică de oameni de calitate în zona de conducere, valorile au fost marginalizate sau chiar scoase din viața politică; Justiția și-a pierdut credibilitatea; DNA și SRI-ul (fosta poliție politică, să sperăm) trebuie urgent reformate.
Cel mai grav este că societatea a fost divizată și ruptă în bucăți. Centenarul Marii Uniri ne găsește poate mai atomizați ca niciodată, după experimente și un PsyWar care durează de peste un deceniu și ale căror consecințe le-am văzut chiar de curând, pe 10 august.
Nu trebuie să ne facem însă probleme: după o perioadă de derivă și de zmucituri, plăcile tectonice sociale se vor așeza. Trebuie o dublă acțiune: una de curățire și alta de regăsire a temelor mari care dau coeziunea socială. Iar pentru asta trebuie calm, determinare și un drum deschis între ape, ca la ieșirea poporului evreu din Egipt, prin Marea Roșie. Nu avem încă un Moise. Sau poate îl avem, dar nu avem ochi să-l vedem.
Nu va fi ușor, dar este posibil. A sosit timpul ca toți oamenii care au fost marginalizați sau chiar rejectați de Sistem să se adune și să pornească un proiect care lipsește: suntem singura țară din Europa fără o autentică mișcare conservatoare.
Tot ce poate împiedica acest mare proiect sunt orgoliile personale. Nu există un lider care să se impună acum. Dreapta neoliberală este total compromisă de regimul Băsescu și s-a caracterizat permanent printr-un dispreț nemărginit la adresa poporului „fără dinți”.
Zona naționalistă este infiltrată masiv de servicii, care de la România Mare a lui Vadim Tudor până la mișcările neolegionare au fost gândite ca să compromită conservatorismul autentic, alungând practic orice om de valoare, care nu se putea regăsi în bolboroselile patriotarde cu iz fetid. Aceste făcături însă au atras mulți votanți de bună-credință, care căutau cu disperare ceva în care să se regăsească, măcar parțial.
E un posibil moment istoric astral. Dacă nu se va profita de această aparentă acalmie mondială – probabil că unii dintre voi v-ați gândit cu groază cum ar fi arătat lumea, și în special România, sub administrația unei Hillary Clinton – în care tentaculele corporatocrației încep să fie, în sfârșit, tăiate, șansa de revenire a țării va fi pierdută. Și nu știu dacă ne vom mai reveni vreodată.
Fără patetisme și cu bună cumpănire, România va trebui să-și regăsească rânduiala. Iar asta nu se va putea realiza fără o bună ancorare în Tradiție.
Conservatori din toată zarea românească, uniți-vă!
