După ce a câștigat mandatul de primar al Timișoarei, Dominic Fritz a prorocit că – în anul în care Timișoara va fi Capitală Europeană a Culturii – vor veni peste un milion de turiști străini.
Reuniți la Timișoara, în ședința bianuală, reprezentanții Alianței pentru Turism România s-au mirat că doar 180.000 de turiști au vizitat orașul, în primele șase luni, nivelul fiind același cu al anului 2019, informează Ziua de vest. Același ziar ne informează că pe Aeroportul Traian Vuia au ajuns mai puțini pasageri decât în 2019.
Specialiștii din domeniu consideră că oferta turistică e destul de puțin promovată și, mai ales, cunoscută de către cei care ar putea sosi în orașul martir.
citește și: Acordul guvernamental de la Cuca Măcăii
Prin proiectul de candidatură, Asociația Timișoara Capitală Culturală Europeană avea de dat o serie de rapoarte reprezentanților de profil ai Comisiei Europene de la Bruxelles, în urma cărora putea aplica pentru finanțări, privind promovarea externă a proiectului „Luminează orașul prin tine!”
Odată cu venirea la putere a echipei useriste, în frunte cu Dominic Fritz, totul s-a făcut praf. Au silit-o sau siluit-o psihologic pe creatoarea conceptului, Simona Neumann, să-și dea demisia. Ea ținea legătura cu specialiștii CE, însărcinați cu monitorizarea implementării proiectului câștigător.
Biela-manivela gripată: Centrul de Proiecte
Praful s-a ales din relația cu Bruxelles-ul. Pentru că Dominic Fritz n-a câștigat primăria Timișoarei – fără susținerea ombilicală a unui sistem extrem de corupt, încătușat într-o relație clientelară, de tip clan haiducesc – a trebuit să satisfacă nevoile și neamurile flămânde. Așa a agregat o bielă-manivelă culturală: Centrul de Proiecte, de învârtit banii publici în coșnița neoculturnicilor, aciuiți prin Banat.
Să ne mai amintim cum s-a parașutat Corina Șuteu, în post de mare strateg cultural? A vânturat vreo trei zeci de mii de Euro și s-a turat înapoi, în șuturile presei necanonice.
Este meritul de necontestat al jurnalistei Lia Lucia Epure de a dezvălui contractul său de consultanță, semnat de Centrul de Proiecte, fără vreo licitație sau concurs de oferte. Funcționarii culturali au dat banii comunității doar pe aura unui fost ministru, care a lăsat trei foi cu recomandări – și dusă a fost.
S-a cărat în pustiul irelevanței, unde își adapă tuaregii în formele fără fond ale nulității absolute!
Simona Neumann conduce acum o altă asociație, unde e prețuită la adevărata sa valoare.
Dominic Fritz putea accesa banii nerambursabili și să facă publicitate pe mapamond orașului florilor sau luminii, tot un fras, în mintea lui de dirijor de cor.
Nici Robu nu era mai breaz, în relația cu presa
Nici despre Nicolae Robu nu putem vorbi că ar fi avut vreun gând de extravaganță, în promovarea externă. De altfel, este notorie proasta sa relație cu presa locală și desconsiderarea lucie a meseriei de jurnalist.
Lucram la acea vreme, prin 2017, cu o companie de consultanță, care media relația dintre autoritățile guvernamentale și cele locale cu piețele internaționale de capital. Știind din succesul anterior al orașelor, devenite capitale europene ale culturii, în atragerea turiștilor japonezi, i-am propus o emisie de obligațiuni municipale pe bursa din Tokio, cu zece ani timp de maturizare. Dacă ar fi acceptat propunerea noastră, azi aveam și toate clădirile vechi fărbuite și milionul de turiști străini, majoritari fiind japonezii, care lipsesc total la apelul autorităților locale.
Degeaba ai un produs miraculos, dacă nu știi să-l promovezi, cunoaște lecția orice studențaș la facultatea de marketing, chiar și un absolvent al școlii vieții, care vinde în Ocsko-piatz blugi rupți în genunchi.
Falimentul industriei ospitalității
Din lipsă de cunoștințe în arta comunicării, învăluit de un cârd de coțofene, ce-și zic piariste, Dominic Fritz e pe cale să provoace falimentul industriei ospitalității, care s-a pregătit îndelung pentru a peți mireasa nuntașilor veniți din întinsele zări.
Chiar discutam după pandemie cu un cunoscut antreprenor local despre capacitatea de cazare a orașului și a mărginimilor. Dacă-mi aduc bine aminte, el îmi zicea despre o capacitate maximă de 12.000 – 14.000 de camere. Ne miram unde vor putea încăpea cei peste un milion de turiști ai lui Fritz!
N-a fost să fie!
“Trâmbiț, dobe, larmă, chihot,/ Fluier, strîgăt, râs și ropot… /’ Șie să fie ? Șie să fie? / Iacă-n târg, „minajărie”! / O „comegie” d-a cu fiară / Și-mprejur lumie șî țară.” Poezia lui Victor Vlad Delamarina e mai actuală ca oricând.
Hârtie creponată, prinsă între doi butuci – artă contemporană
Totuși, se întâmplă chestii în Timișoara! Că doar treizeci de milioane, date de guvern, trebuie vânturate. Să nu vă închipuți că vreun așa-zis manager din oastea de strânsură a lui Dominic Fritz s-a gândit să aducă “U2» sau pe Roger Waters în concerte la Timișoara. Nici vorbă. Mii de proiecțele, intitulate instalații culturale, toacă purcoiul de bani. Ici, colo, câte o hârtie creponată, întinsă între doi butuci, un atelier de sulemenit obrajii păpușilor, vreo proiecție ștearsă în 3D sau dansuri macabre în vreo fabrică veche, toate cu pretenții de valoare artistică se fac că fac ceva. Fiți pe pace! “De n-o fi cu Bănat/ îl ginești pe primar dezbrăcat!” -poate fi șlagărul verii.
Vorbeam recent la Cluj cu un profesor, care a lucrat la proiectul de candidatură a orașului său la titlul de oraș european al culturii. El a propus doar proiecte cu temei, adică întâmplări culturale care să se cantoneze, în ani lumină, în orașul lui Boc. Proiectul făcut de Simona Neumann – fără vreun sprijin al fostului edil al orașului – a fost desemnat câștigător. Acum, clujenii se uită cu jind spre Timișoara. Le-am tăiat maul, cum se zice la noi prin Banat. Niciun eveniment n-are pe el clisa groasă a durabilității. Creatorii sunt – în majoritate – zburători sau vegani. Iau banii, fac un eveniment telle quelle, după care se așterne praful.
Doar Brâncuși, mai e salvarea
Singurul eveniment de anvergură este Expoziția Brâncuși, din toamnă, dar realizat de Alin Nica, președintele Consiliului Județean, nu de Primăria Timișoarei, ce-și pierde banii pe fleacuri progresiste. La Bruxelles, prin Europalia, eveniment organizat de ICR și de Fundația Regelui Belgiei, în galeriile Bozar au trecut 116.000 de vizitatori. Hai, că se poate!
P.S. Trupa Phoenix – cea care a dat nume muzicii rock românești și a pus Timișoara pe harta lumii – nu e invitată. Nicu Covaci sau Țăndărică nu știu să tocmească dosarul cu șină, mai nou scos în afara legii.
VOCILE LUMII
Ziua de vest
” În cele șase luni de la începutul anului, Timișoara a fost vizitată de 175.000 – 180.000 de oameni. În primele cinci luni, indicele de ocupare al locurilor de cazare în Timișoara a crescut de la 27,3%, la 36,3% anul acesta, media pe țară fiind de 24%. Majoritatea turiștilor provin din Germania, pe locul 2 estimăm că e Austria. Doar turiștii cu abilități culturale știau că Timișoara e Capitală a Culturii. În a doua jumătate a anului, ne așteptăm ca numărul de turiști să crească, să fie un trend ascendent, să ne apropiem de acel milion de vizitatori, chiar și cei sosiți aici fără să înnopteze,” a declarat Simion Giurcă, președintele Asociației pentru Promovarea Timișoarei, jurnaliștilor de la Ziua de vest.
Urmărește România Liberă pe Twitter, Facebook și Google News
