A divizat ţara între pesedişti şi nepesedişti. A sădit ura între grupuri sociale. A stigmatizat lideri. Şi cel mai rău s-a poziţionat deasupra tuturor, în condiţiile în care prevederile constituţionale nu-i conferă suveranitate. Rolul său de mediator în societate nu a existat. Cum nu a existat nicio colaborare cu executivul, pe care nu de puţine ori l-a făcut corupt. La meniul de azi, Viorica Dăncilă îl va servi cu o plângere penală, în urma acuzaţiilor formulate în declaraţia de săptămâna trecută de la Cotroceni. Pentru Iohannis a existat Consiliul European, Merkel şi mai nou Donald Trump.
Care este România normală a lui Klaus Iohannis? Cea de la începutul primului său mandat, cu protocoale şi anchete penale făcute de serviciile secrete? Cea a procurorilor deasupra de lege? Cea în care autoritatea judecătorească e împărţită între colaboraţionişti şi cei care nu închină steagul la UM? Cea a clanurilor domnitoare? A reţelelor transnaţionale?
S-a văzut România normală a lui Iohannis. Ură. Tensiune. Palton lovit de capotă. Un preşedinte, mai mult în vacanţe. Un şef de stat care acceptă „to do list”-ul întins de noul Sultan numai ca regimul său să fie ocrotit de acesta?
De doi ani şi jumătate, vorba lui Mihai Fifor, ţara se guvernează sub asediu. Ba se resping miniştrii, ba se lansează campanii de demolare în online, cum s-a văzut recent cu nominalizarea Danei Gîrbovan. Au făcut-o în toate felurile. S-au lansat cele mai abjecte calomnii şi cele mai gregare sudălmi. Sigur, neiniţiaţii în diversiuni, vor crede pe cuvânt preşedintele că el nu are niciun amestec, că e doar vizitiul de pe poştalion care cară corespondenţa de la noul Orient la prim dregătoria numită guvern. E pur şi simplu nevinovat. Ar vrea să se şteargă toate youtuburile cu acuzele sale răstite, dar nu se poate. L-a dat afară pe Florian Coldea din SRI, dar i-a păstorit, democratic, noua formaţiune. N-a avut clipe de compasiune pentru oameni de talia lui Stan Mustaţă, ucis de noul sistem concentraţional. Lui i s-a părut normal să lase cizmele să calce totul în picioare, iar procurorii să-şi facă numărul. Vă mai amintiţi cât de greu i-a fost să se despartă de Laura Codruţa Kovesi, cea care strângea cu dosare orice eminentă împotrivire faţă de măria sa sistemul? Dar de George Maior, cât de aproape îi e omul? Ca maieul de sub cămaşă.
România normală va fi ca într-un scenariu de Orwell. Toţi vor lăuda partidul.Ministerul adevărului va reînvia. Senzaţia de foame va fi rezolvată cu alimentaţia raţională. Pensiile prea mari vor fi date pentru înarmare. Veniturile supraponderale vor fi tăiate. O talie cumsecade e cea a celor care mai trăiesc din amintiri. De pe vremea când mergeau şi de două ori la mare pe an.
Oricui i se poate urî cu binele. ..
Poate facem un exerciţiu de futurologie. Că de regrosologie e comandamentul urii plin. În viitor, să înţelegem că va domni pacea şi ficusul se va bucura de ocrotire. Va readuce guvernul său. Totul va fi bine ca să nu fie rău. Salariile bugetarilor se vor tăia. Adio, pensii mărite. Taxele îşi vor reveni la limitele impuse de guvernele pedeliste, medicilor li se vor reduce lefurile, că şi aşa sunt prea mari. După o jumătate de mandat, votanţii îşi vor pune problema că au ales Iohannis pentru ca bugetului ţării să-i meargă bine şi lui, cetăţeanului, să-i meargă rău. Va fi prea târziu să-şi dea seama că au dat cu copita chiar în cei care le-au dublat salariile şi le-au asigurat un nivel decent de trai.
Plictisul se va întrona
România normală a lui Iohannis va fi a unei bune armonii între USR şi PNL? Va coborî liniştea între liberali şi neomarxişti. Se vor uita disputele doctrinare. Ţara se va încolona în spatele noului tătuc. Naţiunea va fi bărbată. Va înţelege că gazul din Marea Neagră trebuie dat gratis, în schimbul garanţiilor de securitate. Că soldaţii americani nu se dedulcesc decât la femei mature. Că Germania are nevoie de gazul rusesc. Pe internet se va dansa Odă bucuriei, toată lumea va fi fericită că nu mai trebuie să meargă prea des prin concedii, iar pe la hypermarket-uri o dată pe săptămână. Adio vouchere. Ţara plăteşte credite. Aşa i se va spune. Regimul fiscal al celor mai mici impozite de 1% va fi lacrimă şi durere. Omului de rând i se va spune, la fel ca-n epoca proscrisă, că trebuie să strângă cureaua. Greaua moştenire a PSD apasă, mai greu decât sacul de bani dat pe un avion militar second – hand din Lusitania.
Deh, poveştile sunt mereu ciclice. Doar fraierii rămân mereu aceeaşi ca şi suporterii FCSB care mai aşteaptă locul 1, urcaţi pe garduri.
Pensionarii vor opta pentru înarmare
Apropo, de comparaţia cu fotbalul, Klaus Iohannis va fi un selecţioner care nu va mai pune jucătorii la antrenamente, nu va mai striga la ei, nu va impune schemele sale de joc. Va fi al 12 jucător al adversarilor. Şi să tot fie bine, ca să nu fie rău, pentru bietul Macron şi biata Merkel. Cât despre ţăranul de la Poplaca el tot va mai aştepta gloria lumii, că s-a săturat de gloria individuală, de pe vremea când pensia i s-a dublat, de către nişte nenorociţi care au ţinut cu ţara,m dar au fost trosniţi de nu s-au văzut de plăcuţele suedeze.
România normală va fi altfel. O Românie tăcută. O Românie, predată la cheie. O Românie în care ţi se va face dor de rezistenţă şi de tot corul de protestari din faţa guvernului. Sub Iohannis cred că se va întrona plictiseala. Atât de bine e programat câştigul său fără eforturi şi având combatanţi preselecţionaţi, încât stai să te gândeşti de ce nu şi-a planificat victoria din primul tur ?
Între normal la buzunar şi normal la cap se va construi o piedică în calea fericirii: casa de nebuni, în care rolurilr vor fi bine distribuite şi remunerate, ca nu cumva să-i treacă prin cap că principala vocaţie a românului e trădarea..
Nu-i aşa că va fi minunat?
