Doar naivii pot crede că premierul Poloniei, Mateusz Morawiecki, a venit la București, doar pentru a semna scrisoarea comună cu șefii de cabinet din țările vecine cu Ucraina, prin care se solicită Bruxelles-ului impunerea de noi taxe cerealelor din țara aflată în război, a căror invazie pe piețele emergente a dus la criza fermierilor. Nici pentru a afla dacă scrumbia de Dunăre e afectată de săpăturile din Canalul Bâstroe. A făcut o vizită fulger pentru a-și prezenta agenda diplomatică și planul Intermarium de reconfigurare a hărții europene.
Românii se fac că nu înțeleg unde bate cătarea leșilor, chiar dacă președintele României, Klaus Iohannis, a organizat două reuniuni ale Inițiativei Celor Trei Mări. Bucureștiul întârzie să prezinte programele de interconectare ale Țărilor Baltice, Poloniei de Marea Neagră și Grecia.
Polonezii vor refacerea vechiului imperiu
Mulți naivi politic se întreabă cum de Joe Biden și-a adus aminte că în public, la baia de mulțime din Varșovia, organizată recent, există prin mijlocul lumii și o Maia Sandu, președinte al Republicii Moldova. Totul este pe bază de scenarii de lucru.
Marile puteri știu că viitorul e sigur doar dacă e planificat și îndelung negociat. Polonezii n-au făcut secret interesul lor de reformare a vechiului Imperiu, care l-a început a fost cunoscut ca Ducatul Polono-lituanian și ulterior extins.
Regatul român, în 1938
După distrugerea Cortinei de Fier, la care Papa Ioan Paul al II-lea, polonez de origine, a participat activ, guvernările succesive au renunțat la o politică revizionistă față de Ucraina, deși aveau un diferend teritorial. Cinci regiuni din vestul Ucrainei, cu populație majoritar poloneză – Volin, Lvov, Ivano-Frankivsk, Ternopil și Rivne – au o populație majoritar poloneză. Nu au trecut la politici agresive și la clamarea drepturilor minorităților din sud-vestul Ucrainei.
citește și: Ultima fiță progresistă – orașul de 15 minute
Cu mult înaintea crizeii Crimeei, Vladimir Putin i-a propus dostului premier polonez Donald Tusk, o invazie comună în Ucraina, susținând că acest stat este artificial creat și că Transcarpatia ar trebui alipită țării mamă, la fel ca partea de nord, Ungariei, iar regiunea Cernăuți să i se retrocedeze României, Ideea a fost calificată drept absurdă de către oficialii de la Varșovia.
Diplomația poloneză a făcut lobby pentru Ucraina, înainte de conflict
Diplomația poloneză avea un plan, indiferent de partidele aflate la guvernare. A susținut denuclearizarea Ucrainei, dar și atragerea elitelor într-un plan de colaborare, în interes reciproc. Administrația de la Varșovia avea în vedere integrarea Ucrainei în structurile Nord-Atlantice, cu mult înaintea summit-ului de la București, din 2008, care anunța extinderea NATO către est. Polonezii au făcut lobby puternic pe lângă Casa Albă, vizându-și propriul interes de lărgire a spațiului de securitate, prin integrare consimțită, nu prin ocupare.
De treizeci de ani, diplomația poloneză promovează constant planul Intermarium, gândit de mareșalul Józef Klemens Piłsudski, ca un proiect major al politicii statale. Poate că e bine de știut, că în anii ’20 ai secolului trecut, era un mare admirator al Reginei Maria. Națiunea poloneză, proponderent agrară, acesta era mult în urma României, țară care avea cea mai solidă monedă din Estul Europei. Leul era comparabil cu francul belgian, prin anii ’36-’38.
Diplomația poloneză o bate pe Maia Sandu pe umăr, fiindcă Bucureștiul nu înțelege
O constantă a diplomației poloneze este extinderea prin coabitare a fostului imperiu polono-lituanian, nu prin acțiuni coercitive sau agresive. De aceea sunt atât de înverșunați în susținerea cauzei ucrainiene în războiul cu Rusia. Printre altele fie spus, rusofobia majorității populației îi ajută pe politicieni, în deciziile și planurile lor cutezătoare.
România Mare rămâne un deziderat istoric. Administrația poloneză a făcut bezele către președinția de la Chișinău să priceapă ruda neatentă de la București.
Nervos că guvernul Ciucă nu înțelege prioritățile și beneficiile imediate ale stingerii conflictului – obținerea unui nou status quo – a unei noi construcții în interiorul Europei, ca o contraofertă a obositului ducat franco-german – o Coaliție plono-lituaniano-ucraineano-română, cu o suprafață dublă decât a Germaniei și Franței la un loc, o entitate suprastatală garantată și ocrotită de anglo-americani.
Ar fi cel mai curajos proiect politic din 1989 încoace.
Ionel Brătianu – unul dintre făuritorii României Mari – avea viziune
“Oamenii mari nu sunt ființe întâmplătoare. Ei sunt simbolul, expresia unei generații, reprezintă spiritul și dorințele timpului în care trăiesc,” avea să spună Ionel Brătianu, la 9 aprilie 1924, cu prilejul aniversării de șase ani a unirii României cu Basarabia, citat în cartea România Mare – un ideal împlinit.
Inițiativa poloneză este susținută de diaspora, una dintre cele mai calificate din lume și mai bine ancorate în establishmentul american, de guvernul Marii Britanii și de Țările Baltice.
Iată că realizarea Marii Uniri nu e doar un ideal, ci și un imperativ pentru securitatea națională!
Pentru a-și împlini visul din vis, Polonia are nevoie de o Românie Mare, ca să stăvilească expansiunea sino-rusă, posibilă în Balcani, după 2030.
P.S. Corneliu Coposu îmi spunea că Unirea cu Basarabia este a unsprezecea poruncă din Decalog, pentru generația noastră.
VOCILE LUMII
România Mare – un ideal împlinit
Eugen Stănescu, Alexandru Cristian și Iulia Stănescu
“Intelectualii și liderii de opinie din țară, între care se află și Eugen Stănescu, Alexandru Cristian și Iulia Stănescu, autorii cărții România Mare -un ideal împlinit, mă fac să sper că reîntregirea se va realiza. La rândul lor, conducătorii politici români trebuie să dea dovadă de curaj și integritate morală, să se ridice la înălțimea vremurilor. Sa nu mai fim noi sub vremuri așa cum scriau cronicarii. Sa fim noi peste vremuri. Altfel, riscăm să ieșim din istorie,” scrie Nicolau Nicholas Dima, în prefața cărții.
