Un meci al greilor. Tensiune. Nebunie mediatică. Rating uriaş. Se confruntă doi competitori sau doi duşmani? Asta e întrebarea. Cine va câştiga în urma summit-ului la vârf?
Toate canalele media occidentale sunt mai puţin optimiste în privința succesului întâlnirii din Finlanda, mai ales după sentinţa de condamnare, dată de Departamentul de Justiţie, în cazul celor 12 spioni ruşi.
La unison se studiază mesajele nonverbale, se caută negocieri secrete, locurile unde vor sta peste o mie de jurnalişti. Deşi nu e anotimpul „Nopţilor Albe“, jurnaliştii cu siguranţă vor face noapte albă. Comentând. Trimiţând depeşe de presă.
Helsinki, marele sat, aşa cum îi mai spun şi azi localnicii, cu cei aproape un milion de locuitori, asistă de câteva zile la o adevărată desfăşurare de forţe. Poate fi un challenge pugilistic sau o partidă decisivă. Ei sunt la fel. Ca atunci când ni-l trimit pe Moş Crăciun.
„El a fost foarte drăguț cu mine când l-am întâlnit. Am fost drăguț cu el. Este un concurent“, a declarat Trump, săptămâna trecută, la Bruxelles, despre Putin. „Știi, cineva spunea: «Este un dușman?». Nu, nu e dușmanul meu. E un prieten? Nu, nu-l cunosc destul de bine.“
„Îl considerăm pe Trump drept partenerul nostru cu care putem negocia“, le-a declarat jurnaliştilor Iuri Uşakov, consilier de politică externă al Kremlinului, înaintea întâlnirii la vârf ce va avea loc astăzi în capitala finlandeză, Helsinki.
Bazându-se pe experienţa sa de om de vânzări, Trump crede că imaginea construită îl poate face un adevărat om de stat, mai ales după succesul vizitei în Coreea de Nord. În aşteptarea premiului Nobel pentru Pace, crede că mai poate face un pas şi mai hotărât decât predecesorul său, Barack Obama, în relaţia cu Vladimir Putin, obţinând mai multe concesii de la liderul de la Kremlin.
Faptul că diplomaţii americani au reuşit să impună o dată, la o zi după finala Campionatului Mondial, unde ar fi putut evolua Rusia (fixarea zilei reuniunii a fost anterioară eliminării echipei naţionale a Rusiei – n.a.), arată că, pe tabla de şah, Trump mută caii. Putin, mai retras, practică apărarea siciliană, varianta Taimanov. Vorbeşte lumii prin consilieri.
Ce va fi va fi? Şi poimâine e o zi. Churchill avea o vorbă: Decât să fac planuri, să pregătesc noi strategii, mai bine mă uit în istorie şi calculez unde s-a greşit.
Luându-l exemplu, cu dumicat, rememorăm întâlnirea din 1961 dintre tânărul John Fitzgerald Kennedy şi bătrânul lup de la Kremlin, Nichita Hrusciov. Crezând în sprinteneala dată de vârstă, liderul american s-a dus nepregătit. Bătrânul l-a dus pe tabla de şah, unde avea atacul cel mai bine organizat. Ce s-a întâmplat? Kennedy a crezut că va ieşi învingător după târguială. După câţiva ani a început Vietnamul. Dar şi sfârşitul vieţii sale. Cu ruşii nu te pui…
Vigilenţă maximă, am recomanda noi, cei care am simţit pe propria piele ce înseamnă zâmbetul ursului când se apropie de miere.
Sigur că amândoi vor merge cu lecţiile învăţate, chiar dacă s-a anunţat că reuniunea e fără consilieri.
Donald Trump se amuză. Pare a fi sigur pe el. Vladimir Putin nu-şi divulgă aşii din mânecă, doar arată doi pioni. Igor Dodon, pe care l-a chemat la finală să stea alături în lojă, și Mahmoud Abbas, președintele Autorității Palestiniene, în contrapondere la susținerea necondiționată a lui Trump pentru Benjamin Netanyahu.
Orientul aşteaptă verdictul în flăcări. Franţa defilează. Spania se arde la soare. Marea Britanie închide un cerc de discuţii şi se retrage în singurătatea ei de piatră şi de mare. Germania simte pe piele caldul nemţesc. Dacă se va discuta despre relaţia sa contra naturii cu oligarhii ruşi? Dacă se decide „closed South Stream“? Aşa le trebuie nemţilor, pentru că întotdeauna s-au jucat cu jarul pe lângă conducta cu gaz. N-ar fi prima dată când, intrată ca prima, iese ca ultima damă de companie. Aşa e când îţi vezi doar propriile interese şi dictezi prin ţucalari la alţii politica de stat. Numai în deux-pieces-ul lui Merkel să nu fi azi…
Partida se joacă. Neiniţiaţii văd soldaţi, ca Mama Omida în ceas de seară, la ghicit. În realitate, vorba americanului: „All about the money“. Acest subiect sigur nu va apărea în declaraţiile comune. Trump a pornit un război comercial contra Chinei şi Europei. Va fi interesat cu ce ofertă de business vine omologul de la Kremlin. Poate că va elibera Caucazul de Sud sau Ucraina (pentru crearea coridorului de securitate – din doctrina Brzezinski – al NATO) contra unor sume de bani. Aşa cum a făcut şi Gorbaciov cu eliberarea Europei de Est.
Puţini au înţeles de ce, la summit-ul de la Bruxelles al NATO, Donald Trump a insistat pentru un 2% din PIB obligatoriu pentru înzestrare militară. Republicanii s-au bazat mereu pe industriaşii războaielor. All about the money.
Revenind la paradigma militară, atât de discutată de presa mainstream, un consilier de la Kremlin susţine că se va discuta şi despre acordul privind statutul rachetelor cu rază scurtă şi medie, iar în centrul atenţiei va fi şi scutul antirachetă de la Deveselu. Tangenţial, ajungem şi noi. Nici măcar în calitate de pion de sacrificiu.
Aşteptările sunt mari, chiar dacă nu vor transpare soluţii majore la problemele mari ale lumii, cei doi vor ieşi în triumf. S-au ocupat agenţiile de PR pentru a arăta că de la partida de şah amândoi s-au ridicat învingători.
Au mai discutat odată alţii despre noi şi la Yalta, iar noi am aflat mult prea târziu că am fost daţi ruşilor, ca la iarmaroc.
