Guvernanții au înnebunit lumea cu transformarea digitală. Din PNRR, aproape 6 miliarde de euro sunt alocați – pe hârtie, bineînțeles – trecerii spre nivelul de sus al informatizării. Despre cum sunt poștiți contribuabilii sau duși cu poșta, nu vorbește nimeni în spațiul public.
Din înălțimea posturilor înalte guvernamentale, ni se transmit vorbe meșteșugite cu România inteligentă. Suntem anunțați ceremonios, necolocvial, că noile tehnologii ne vor schimba viața! Vom deveni din oameni liberi, oameni smart. Și dacă nu vrei să devii cum vor ei, n-ai de ales. Nu există alternativă. Vom fi și mai mult decât acum: interconectați, ca niște roboți. Prostiți sau poștiți la neuroni? Visul de aur al lui Big Brother e la un click distanță.
Nu te poți opune procesului ireversibil! – ni se tot repetă.
Ne duc cu poșta!
Însuși fostul ministru al digitalizării a recunoscut că reforma e în folosul statului, nu al contribuabilului.
Temerea de interesele ascunse ale transformării digitale pare justificată. Partea cerebrală din societate realizează scopul principal al noului cablaj optic și 5G. O lume cât mai idioată, dispusă să-și cedeze datele biologice, să fie ghidonată de gadget-uri, nu realizează procesul de dependență și renunță de bună voie la libertăți.
Pușcăria digitală e prima temniță din istoria umanității în care proscrișii vor intra de bună voie, am spus-o de nenumărate ori.
Robotul Ion este proba maximă a imbecilizării oficiale. Cum să vorbești cu o creatură? Să-i spui ce te doare și ce te mistuie? Civilizația s-a construit prin dialog, nu prin monolog. Mai are sens să ne amintim câți nervi îți fac operatorii de telefonie cu tastați “1,” tastați “2,” așteptați: „toți operatorii sunt ocupați?”
Românul are ce-și dorește. Insurecția digitală. Un fenomen de prostit lumea și de distrus orice cale cale democratică a împotrivirii. Mai vorbește cineva în societate despre dezbateri? Feedback-ul e doar în comentariile rețelelor sociale, nu și în agnostica administrație.
citește și: Dansul pe sârmă al lui Viktor Orbán
Realitatea din teren e alta. Statul eșuat – așa cum l-a definit însuși președintele – îl poți vedea în registrele de tip ceaslov de la Poșta Română, la cozile de la ANAF sau la Poliția Română.
Dacă la cele două instituții din urmă mai există urme de digitalizare, la Poșta Română, neam, deși prin licitații s-au topit milioane pentru digitalizare.
Poștit la neuroni sau peștit la hormoni?
Ferească-te Dumnezeu să fi pierdut avizul, dacă ai primit vreo scrisoare recomandată! Pe bază de buletin, funcționarele nu te găsesc.
Institutuțiile statului – de la Judecătorii, la CNADR, terminând cu Fiscul – trimit corespondența sau amenzile prin poștă. Nu te anunță nimeni că ai primit un aviz în cutia poștală! Obiceiul de a deschide cutia poștală a cam dispărut. Dar statul barbă cot una fumează și alta expediază.
În epoca transformării digitale, autoritățile trimit depeșe prin factorul poștal. Statul n-a evoluat.
În zadar scrii pe colete numărul de telefon al andrisantului, poștașii nu se obosesc să-l sune. Reavizează. Și dacă nu deschide cutia poștală, pachetul se întoarce.
Degeaba ai scris numărul de telefon al destinatarului pe pachet. Nu e în fișa postului, mi se spune, ca poștașul să sune măcar o dată, nu de două ori, ca-n celebrul film al anilor 70.
Când vezi registrele imense în care funcționarii scriu de zor, în lipsa unui sistem integrat, îți vine să le „burdujești” guvernanților reforma pe gât.
Programul de mini-minus la buget cu cloud-ul guvernamental
Apropo de fostul ministru al digitalizării, cel care a prefigurat mini – minusul la buget: cloud-ul guvernamental, pe vremea când încă nu i se croise de către sistem destinul, zicea că “tot ce nu e prin noi, nu e pentru noi,” citându-l pe Nicolae Bălcescu.
Autoritatea de Digitalizare a României, cu atribuții specifice în domeniu, nu trece pe la poștă. Nu este interesată de suava răsfoire a registrelor staliniste, cum nici directorii puși de Burduja nu simt cum praful irită nările prin oficii. Cogeamitea directoratul nu-și trimite misive prin factorii poștali, ci prin poșta electronică.
Nouă, proscrișilor, ni se emit bilete de avizare care sunt aruncate în cutia de tablă din scara blocului, nu prin vreo înștiințare electronică. Vă întrebați de ce sunt atâția factori alergogeni prin instituțiile publice? E pentru că miniștri nu sunt preocupați ca cineva să șteargă praful de pe registrele care poștesc acarienii.
Cozile și nervii la Oficiul pentru colete extracomunitare
Apropo de Poștă. Prin iarnă, a trebuit să străbat 60 de km până la Târgovișțe. Cumpărasem din Canada două sticluțe de ulei de somon sălbatic, greu de găsit pe la noi. Ajuns la ora 9 dimineața la singurul oficiu poștal care tranzitează colete extracomunitare, am asistat la scene de coșmar. Una dintre fetele basarabence primise de acasă un colet cu hrană. Vameșul a cotrobăit prin toate bunătățile. Ce căuta? Înjuram în sec. Patru ore de stat în fața singurului Oficiu poștal din județ, care poate livra produsele de pe Amazon. Cică peste cincizeci de dolari trebuie să plătești TVA. Ajuns în fața ofițerului de stare vamală, m-a întrebat ce am în pachet. I-am răspuns sec: focoase nucleare. “Poftim? Vă bateți joc de mine?” Am repetat de trei ori: “focoase nucleare.” A zis că nu deschide coletul și sună autoritățile de poliție. L-am desfăcut eu, ca să nu mai stea lumea din spatele meu prea mult la coadă. Am scos tacticos și zâmbitor ambalajul de protecție. I-am arătat sticluțele. A reușit să citească greu înscrisurile de pe etichetă. S-a liniștit când a văzut factura! 52 de dolari. “V-am prins!” – a strigat cu voce gravă, autoritară. “Trebuie să plătiți TVA!” I-am răspuns că da, plătesc. Scria greu. Îl tot întrebam dacă a absolvit cursul de alfabetizare sau a rămas la abacul bunicilor. Nervos, mi-a înmânat într-un târziu chitanța de plată. “Dar la produse naturale, TVA-ul e de 9%, nu 19%!” – i-am trântit sec bucata de hârtie. L-am pus să o refacă. În continuare, îl tachinam de ce scrie greu pixul, de ce n-are calculator, chestii din ăstea de poștit nervii omului. În final, mi-a dat triumfător chitanța. A trebuit să mă așez la o altă coadă, unde poștărițele completau grelele ceasloave.
N-ați fost vămuiți niciodată la vreun colet extern?
Puterea ne duce cu poșta – știți vorba de duh – când e vorba despre transformarea digitală. Intrați în orice Oficiu Poștal și vedeți cum sunt rase, tunse și frezate miliardele de euro, jumătate dintre ele fiind rambursabili! Adică, plătiți de generațiile viitoare, pe care însuși profetul Burduja le-a deplâns.
Vocile lumii
Sebastian Burduja, pe vremea când era tânăr aspirant la fotoliile de putere
“Din tribună, suntem adesea martorii neputincioși și poate prea tăcuți ai unei tragice transformări, adesea ireversibile. Acolo, în arenă, pentru câțiva arginți, ni se vând munții și pădurile. Acolo, în arenă, există lege pentru cei corecți și tocmeală pentru cei șmecheri. Acolo, în arenă, datoria externă a României continuă să crească, iar facturile scadentele le vom plăti în mare parte noi, generațiile tinere,” avea să scrie în urmă cu nouă ani, junele Sebastian Burduja, în Adevărul.
