După mult prea mulți ani de așteptare, am văzut, miercuri, un protest reușit al angajaților din Educație.
Am văzut solidaritate și determinare.
Am văzut angajați atât din sistemul de învățământ preuniversitar, cât și din cel superior, de toate vârstele, unii chiar împreună cu copiii, alături, manifestând pentru aceeași cauză: un sistem educațional demn de o țară civilizată.
În dimineața protestului angajaților din sistemul de învățământ, eram pregătit să spun că manifestația dascălilor a fost eclipsată de circul realizat de extremiștii de la AUR, în fața și în incinta Palatului Parlamentului.
Și așa urma să fie, deoarece am văzut mai toate posturile de televiziune de știri dezbătând dacă au fost sau nu gloanțe aduse în Palatul Parlamentului și comentând live-urile lui Simion, de pe platformele de socializare.
Din fericire, protestul personalului din învățământ a avut de această dată o amploare ce nu a putut fi ignorată.
A putut fi însă ignorat de guvernanți și de parlamentari.
În timp ce profesorii strigau suferințele sistemului ce pregătește viitoarele generații, partidele politice aflate la putere și opoziția incompetentă își băteau joc de noile legi ale Educației.
O scandare a protestatarilor educați mi-a atras atenția: “Educație! Finanțare! Țara asta moare!”.
De la Palatul Victoria nu s-a scandat, dar mesajul a fost cât se poate de clar: Nepăsare!
Pentru binele acestei societăți și pentru speranța că România mai poate avea un viitor – în niciun caz cel trasat prin “România Educată” – angajații din Educație trebuie să rămână uniți și pentru următorul pas al protestelor, cel decisiv, greva generală.
Dar nu este suficient ca doar ei să fie uniți! Întreaga societate trebuie să transmită același mesaj: nu se mai poate cu subfinanțarea Educației și batjocorirea profesorilor și copiilor României!
Citește și:
Urmărește România Liberă pe Twitter, Facebook și Google News!
