După ce Curtea Constituţională a admis, pe data de 16 ianuarie, sesizarea Camerei Deputaţilor referitoare la existenţa unui conflict între Parlament şi Ministerul Public, care prevedea, printre altele, că efectele protocoalelor continuă să se producă şi după denunţarea lor, mai mulţi specialişti au cerut Ministerului Justiţiei sau Parlamentului elaborarea unui act normativ care să dea un instrument clar judecătorilor pentru a nu rămâne loc de interpretări sau de acţiuni de forţă ale justiţiei selective, comandate din locuri tenebroase.
O Ordonanţă de Urgenţă e imperativ necesară pentru că doar așa se poate asigura accesul cetățeanului la un proces echitabil, în conformitate cu art. 2 din Constituția României, care stipulează: „Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți“.
Unde este Urgenţa? – s-ar întreba iar ridicătorii de mânuţe cu justiţia.
Vechiul Cod de Procedură Penală prevedea încă din 2014 ca orice complet de judecată să fie tras la sorţi, ceea ce nu s-a întâmplat, iar mulţi au primit sentinţe de condamnare de către o distribuire ilegală de judecători.
Presa ultimilor ani a relatat modul în care judecătorii erau şantajaţi, iar anumite site-uri specializate, precum luju.ro, au liste întregi cu judecători care înclină balanţa în funcţie de ce li se cere să facă.
De ce este nevoie de o Ordonanţă de Urgenţă pe complete nelegale?
Pentru ca magistraţii să nu se mai bâlbâie în împărţirea dreptăţii. Nimeni nu poate fi trimis la puşcărie fără probe, dar dacă robele judecătorilor sunt ticluite de croitorii din Pădure?
Din 2014 până-n 2018, completele unde președinții au fost numiți, și nu extraşi aleatoriu la sorți (fapt întâmplat mai ales la ICCJ), așa cum prevedea legea, au fost constituite ilegal.
Pentru căile de atac sau de contestaţie în anulare, Noul Cod de Procedură Penală spune care este momentul când se poate face acest lucru. La art. 426, aliniatul c): „Când hotărârea a fost pronunţată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului“.
Faptul că protejata ultimilor doi preşedinţi nu a aplicat Codul de Procedură, valabil de patru ani, nu e vina celor condamnaţi pe nedrept, ci a celor care ar fi trebuit să pună în operă „actul de justiţie“.
Tremură strada de nervi. Mânuţele erecte arată că poporul iubeşte justiţia. Mai ales justiţia selectivă. Acea parte indignată, care haleşte tot ce i se livrează dogmat–ideologic, a fost învăţată să reacţioneze precum câinele lui Pavlov la un simplu stimul. „La atac!“, vorba cântecului lui Goran Bregovic.
OUG nu e pentru un om anume. De Decizia CCR, care a constatat ilegalitatea constituirii completelor de cinci judecători de la ICCJ, s-au bucurat şi Elena Udrea, şi Alina Bica, şi Dan Şova, şi Rudel Obreja, inculpaţi care nu le produceau frisoane -urlătorilor „Penalii“ de li se înfoiau glandele şi le tremurau natureii simţitori de furie.
Este un fapt constatat că mulți cetățeni români, judecați și condamnați ori achitați în ultimii 4 ani, de complete constituite ilegal (completele de 5, dar și de 3 judecători de la ICCJ), NU MAI AU CUM să facă cerere de constatare a nulității absolute, pentru că au ieșit din termenul legal, şi atunci justiţia, care nu poate fi pentru unii mumă și pentru alţii ciumă, trebuie să aibă la îndemână o normă juridică. De aceea e urgentă treaba.
Oamenii care mai mult citesc decât ronţăie din covrigul propagandei înţeleg că această OUG nu e echivalentul amnistiei şi graţierii, cum morcovul nu e pătrunjel.
OUG este de maximă urgenţă. Echitatea e ca aerul pentru mulţi nedreptăţiţi. Nimeni nu poate sta un minut în plus în închisoare pentru că aşa cere strada.
Noul instrument este o facilitare adusă judecătorilor, care vor avea puterea să judece drept, nu o împovărare sau un sistem metric prin care să păşească precum copiii pe un şotron.
Vinovat sau nevinovat. Aşa sună treaba. Chiar dacă vuvuzelele sistemului acuză OUG drept ticăloasă, justiţiei nu poate să i se pună acest stigmat, pentru că nu e. Ticăloasă poate fi cererea prin care mii de oameni să suporte condamnări ilegale doar pentru că propaganda îl vede pe Dragnea şi în norul cu fum.
Vine ea şi ziua eliberării, când mulţi magistraţi vor povesti iadul prin care au trecut.
