O întreagă pleiadă de analiști, unii mai păreriști decât alții, s-au întrecut să critice sau să laude “patriotismul economic” din Programul de guvernare al guvernului Ciolacu. Obișnuiții ecranelor, știind că mulțimea telespectatorilor n-are pregătire economică, au făcut bravadă intelectuală!
Ce înseamnă “patriotismul economic,” termen apărut demult în spațiul public românesc, doar ca expunere de intenții, fără pretenții de punere în operă, cum ar spune marxistul angajat? O muscă țețe pe trompa elefantului, reapărut în clădirea guvernului.
Guvernul Năstase a încercat programul “Made in Romania” și a eșuat sub presiunea produselor occidentale și a rigorilor pieței comune europene.
În amintirea trecătorilor prin orașul, în care domnea ca primar Iohannis și acum mai tronează cunoscutul banner “Fabricat în Sibiu.” S-a ales praful! A rămas doar fake-ul cu brânza de Sibiu. Întreaga piață bucureșteană e invadată de telemea de Sibiu. Dacă ar fi cineva să calculeze, există mai multă brânză decât capacitatea de producție a oierilor din mărginimile Sibiului.
„Mândrii că suntem români!”
A urmat PSD-ul lui Victor Ponta care s-a branduit cu “mândrii că suntem români!” La scurt timp, s-a domolit, după principiul acasă argat, afară mielușel.
Liviu Dragnea a încercat cel mai consolidat program politic al PSD. Rezultatul? Multinaționalele l-au trimis la pușcărie. Așa s-a dus visul unui antreprenoriat românesc puternic.
Iată că revine sintagma, ca o gură bogată! Retrasul Cristian Socol revine în forță. Scrie programul guvernamental. Marcel Ciolacu face bravadă. Fapta – de readucere a lui Socol în postul de gânditor economic – s-a comis după ce Adrian Câciu, un alt aseist pesedist, a dat în nas. Influențat de “America, great again,” profesorul bucureștean a introdus în programul lui Marcel Ciolacu “patriotismul economic,” așa cum vâram noi chiștocul de la țigară în buzunar, să nu ne prindă în liceu profesorii fumând.
Patriotismul economic e viabil în SUA, în Japonia sau în Germania federalistă. Dar nu la noi, dependenții de banii europeni. Aud că două fabrici s-au construit cu banii din PNRR, dar de către străini, nu de către românii rupți în fund.
Patriotism economic? Ce săși, Bade? Păi, să deschidem SEAP-ul și să vedem cum sunt scrise caietele de sarcini. Nimic pentru ai noștri, totul pentru ai lor, dătătorii de bani și de merite.
Licitațiile din instituțiile publice au caiete de sarcini scrise doar pentru cei puternici din Occident
Nicio firmă românească nu poate câștiga vreo licitație, în contextul actual de vasalitate totală a statului. Excepție a făcut-o Astra Vagoane Arad, care a dat peste cap aranjamentul cu turcii pentru tramvaiele bucureștene.
Parastasul economic, pardon, patriotismul economic e o formă fără fond, o nucă goală sau o conservă cu mirosul fin al Alpilor, vândută ca iluzie.
citește și: Inteligenții planetei vor să rescrie Biblia
În contextul atragerii a peste 25 de miliarde de euro prin PNRR, aleluia Popa Gruia cu buticul în buza pădurii. Niciun sfanț.
Programele europene sunt de tipul acesta (ascuns în Grean Deal): se face că se dă un miliard de la UE pentru parcurile fotovoltaice. 5-10 % e coparticiparea. După organizarea licitațiilor, firma câștigătoare trebuie să ia tehnologia (panourile, invertoarele, modulatoarele de tensiune etc) dintr-un stat membru al UE. Să zicem Solaris din Germania! Prețurile tuturor produselor importate ajunge undeva la 850 de milioane de euro. Dacă mai socotim și partea leului românesc, ajungem la un patriotism economic de te doare bila: 50 de milioane de euro. Adică un amărât de 5 % mai rămâne în țară pentru parastasul economiei.
Îți dau bani gratis, dar cumperi doar de la mine. “Ja woll!”
“Eu îți dau banii gratis, dar cumperi doar de la mine!” “Ja woll!,” se aude de partea opusă mesei. Cât pierd eu ca un brav consorțiu european? O cinczeacă la tona de must. Hai, cu progresul economic și cu propaganda șuie!
Luându-ne cu vorba, era să uităm de productivismul lui Socol. Ideea – o recunoaște și el – provine de la profesorul Dani Rodrik, musai de la Harvard. Acest principiu are la bază teoria keynesiană.
Productivismul se vrea o contraofertă muribundului neoliberalism. Dezvoltare locală, industrializare, investiții publice, o politică fiscală intervenționistă, plafonarea prețurilor prin control guvernamental, stima de sine și exigențe politice rămân deziderate ale unei lumi amețite de înrobirea financiară și doctrinară față de Bruxelles.
Profesorul Socol a ratat startul. O astfel de inițiativă poate fructifica într-o livadă cu o largă majoritate de voturi, nu într-un guvern de tranziție, despre care nu se știe cum trece iarna – bietul de el – darmite să-și asume corvoada unor programe ambițioase.
Guvernul Ciolacu este despre cum scoatem portofelul gol din buzunar cu mâna stângă. Nimic mai mult. Pozitivism, structurism, determinism, hai, marș la catedră!
VOCILE LUMII
Cristian Socol
Profesor ASE
“ În ciuda crizelor suprapuse pe care le traversăm, România poate beneficia de o fereastră de oportunitate. Pași rapizi către implementarea noii viziuni numite “Productivism” sau “Developmentalism” ar asigura ieșirea din cercurile vicioase ale subdezvoltării. Putem fi printre țările care să implementeze noua paradigmă, ca exemplu de bune practici pentru alții. Sunt etape parcurse în ultimii ani în această direcție. Trebuie accelerat,” avea să scrie Cristian Socol în Adevărul din 12 septembrie 2022.
