Încă din 2002, Dinu Patriciu a fost creierul privatizării Petrom, conform surselor noastre, nu Ion Țiriac. Magnatul a aranjat piesele pe tabla negocierilor cu Dan Ioan Popescu, creierul administrativ al afacerii, la un hotel de lux din centrul Vienei, așa cum am anunțat în cadrul emisiunii “Culisele statului paralel.”
Pentru zilele de 26-28 mai 2002, ambasadorul României la Viena, Traian Chebeleu, a aranjat la hotel Imperial, din centrul Vienei, o vizită “de stat” a premierului Adrian Năstase. Într-unul dintre livingurile somptuoase ale așezământului de cinci stele, Dinu Patriciu a făcut cărțile la masa de joc. Au participat Adrian Năstase, o echipă condusă de Wolfgang Ruttenstorfer (proaspăt numit CEO al OMV, cu o experiență în ministerul de finanțe austriac, având funcția de secretar de stat din partea social-democraților).
Amfitrionul Traian Chebeleu – maestrul de ceremonii al acordului secret
Sunat să confirme sau să infirme, Traian Chebeleu, aflat în Turcia, într-o poziție executivă de secretar general adjunct al fantomaticei Organizații de cooperare a Mării Negre, n-a catadicsit.
După înțelegerea vânzării Petrom “handumdrehen,” cum ar zice austriecii, OMV s-a grăbit să achiziționeze 25,01 % din pachetul de acțiuni al Rompetrol, peste doar patru luni, mai precis în octombrie 2002. Suma tranzacției nu a fost făcută public niciodată, dar surse din domeniu susțineau că OMV ar fi plătit 50 milioane de euro.
CITEȘTE ȘI: Privatizarea Petrom – o afacere transpartinică (I)
Grupul petrolier austriac OMV a anunțat, în primăvara anului 2004, că va vinde pachetul de 25,1 % din acțiunile deținute la Rompetrol. Precondiția pusă, la înțelegerea intervenită între cele două părți, era încheierea cu succes de către OMV a achiziției Petrom, spuneau la acea vreme sursele deschise, citate de ziarele vremii. Pachetul deținut de OMV la Rompetrol, mai ales după rezolvarea cu succes a privatizării Petromedia și transformarea datoriilor istorice în creanțe ale statului român, pachetul OMV făcea cu ochiul marilor jucători din piața carburanților. Rompetrol era deja listată pe bursă. Datele financiare erau astfel publice. Compania maghiară MOL depusese o ofertă serioasă. Și alte fonduri de investiții s-au arătat interesate.
Curios, după semnarea contractului dintre Petrom și OMV, din iunie 2004, compania austriacă nu a vândut pachetul către MOL Ungaria, ci către Rompetrol Holding SA, companie cu sediul în Elveția, aflată în proprietatea managementului Rompetrol. Sursele din preajma afacerii recunosc azi că tranzacția a fost „șpaga” dată de austrieci lui Dinu Patriciu, pentru succesul cumpărării OMV.
Cu siguranță, voluminosul contract mai are și alte anexe secrete
Prezent în studiourile Realității, în mai multe seri succesive, am fost mirat să aud că acordul dintre OMV – numit contract – și statul român, reprezentat de o agenție din subordinea ministerului economiei, se bazează pe o lege ce avea să fie promovată de către Parlamentul României. Din puținele mele cunoștințe de drept internațional, știam că majoritatea contractelor se încheie sub guvernarea unor legi naționale sau internaționale. Din multitudinea de articole a actului semnat, citite de autoarea marii dezvăluiri a lunii ianuarie 2023, mi-a sărit în ochi unul care se referea la un haloimis de acte guvernamentale, dar fără a fi identificate.
Imperativul viitor anterior nu este posibil decât în morfologia limbii române, nu și în dreptul constitutțional român. Legile, în România, nu sunt retroactive. Astfel, rămân la convingerea că documentul de aproape 500 de file, aflat în posesia jurnalistei de la Realitatea Plus, nu conține toate anexele sau vreun alt contract, ținut și mai la secret.
Adrian Năstase pare că nu l-a citit. Textul pare tradus de o cameristă
Pe repede înainte, vorba populară, am crezut că o casă de avocatură britanică, specializată în dreptul cutumiar, a redactat documentul. Făcând rapid apel la sursele mele din domeniul juridic, mi s-a transmis că domnul Christoph Lindinger, un avocat austriac, recunoscut al domeniului și un expert al proceselor din Curțile de Arbitraj Internațional, a fost consultantul OMV. Sigur, așa cum am spus și în comentariul precedent, partea română pare că a mers neasistată și că profesorul de drept internațional, Adrian Năstase, prim ministru al acelor vremuri, nu l-a citit. Ortografia și sintaxa frazelor trădează o traducere mot-a-mot dintr-un draft redactat în altă limbă. Măcar o perie lingvistică ar fi putut da cineva din guvernul României.
De ce OMV și statul român au stabilit că nicio acțiune nu se vinde vreunei entități americane?
De departe, cea mai stridentă dezvăluire era legată de interdicția, stipulată în contract, ca părțile să vândă vreunei entități cu rezidență americană. Rapid, am deschis camera mea de date (spre disperarea producătorului, că mă uit prea mult în telefon și nu spre fereastra deschisă spre lume n.a.) și am constatat că la acea vreme statul austriac deținea 31,5 %, prin holdingul Österreichische Beteiligungs AG, 24,9% MPPH (Mubada Petoleum din Abu Dhabi), 0,5% titluri de stat austriece și 43,1% acțiuni la purtător – free float. Așa se explică relația privilegiată a lui Wolfgang Ruttenstorfer, CEO-ul OMV, cu rușii de la Gazprom.
La acea vreme, Rusia avea multe plasamente financiare în Austria. De fapt, după privatizarea cu succes a Petrom, domnul Ruttenstorfer se și lăuda cu prietenia lui cu șeful Gazprom, pe care l-a dus la un moment dat, chiar și la premierul Emil Boc, controlat de Traian Băsescu, cel care a avut grijă, încă din anul 2000, să treacă în Acordul de finanțare PSAL 1 și PSAL 2, prevederea ca Petrom să fie privatizată. Fostul președinte al statului român, care în campania electorală din 2004, se lăuda că-l va aresta pe Adrian Năstase, era negociator cu Banca Mondială.
Dar despre ce a urmat în timpul guvernării Călin Popescu-Tăriceanu și de ce Dinu Patriciu era în Palatul Victoria ca la el acasă, în numărul de luni al ziarului “România liberă.”
VOCILE LUMII
Ioan Buduca
editorialist
“ De la descalificarea americanilor din procesul de privatizare a Petrom a început războiul Ambasadei SUA cu corupția din România. Năstase a pierdut alegerile prezidențiale din 2004 în fața lui Băsescu, dar nici Băsescu nu a acceptat să pună voturile PDL pentru anularea legii cu privire la contractul dintre OMV și Petrom, care, în fapt, era o cedare pe nimic a industriei noastre de petrol și gaze. Așadar, la ora privatizării Petrom, România a jucat pe mâna austriacă, prin OMV, prima firmă occidentală care a semnat un contract cu Gazprom”, a scris Ioan Buduca în ziarul “Cotidianul.”
