Două evenimente majore, nemediatizate la aceleași dimensiuni – primirea triumfală a lui Xi Jinping la Élysée și investirea lui Vladimir Putin cu un nou mandat de președinte al Federației Ruse – merită comentate. Fotografia de aseară a lui Klaus Iohannis cu Joe Biden de la Casa Albă n-a stârnit destul agenda publică, pentru a avea valoarea de știre în presa mainstream a lumii occidentale, dar putem interpreta oarecumchelque chose-ul vizitei de lucru la Washington a președintelui român, întors din Coreea de Sud. Până la noi mutări pe scena lumii, întâmplările de la Élysée și de la Kremlin merită încondeiate.
Emmanuel Macron s-a întrecut pe sine. În fața Domului Invalizilor (unde odihnește Napoleon Bonaparte), a organizat o paradă a tuturor forțelor armate, cu fanfară, covor roșu și mare pompă (tot tacâmul unui eveniment grandios, comparabil cu defilările comuniste), primindu-l împărătește pe oaspetele chinez.
Xi Jinping a fost cinstit cum se cuvine. Macron a mai organizat un fastuos dineu în cinstea sa la Palatul Élysée. A invitat cântăreți, compozitori, oameni de afaceri francezi. În final, i-a făcut cadou două ediții originale din Victor Hugo, o carafă de coniac Louis XIII, o vază sculptată și o ediție princeps a dicționarului francez-chinez.
Evenimentul a marcat șaizeci de ani de cooperare sino-franceză.
Observatorii se întreabă dacă Xi Jinping a fost primit astfel la Palatul Élysée, cum va fi ospețit la Budapesta și Belgrad?
Liderul chinez e la primul turneu european după vizita din 2019.
Sigur că toate manifestările publice se negociază – în prealabil – între diplomații celor două state. Asta se știe.
Întrebarea e cine l-a provocat pe celălalt? Macron s-a dorit blană de hermină sau Xi Jinping – un tigru înfuriat?
Întotdeauna există un mister în fața unei scenete izbitor de luminate. Puțini sunt, însă, cei care se uită în spatele cortinei. Încercăm să deslușim taina unui strălucitor spectacol de paiete.
Unele voci din presa franceză susțin că Xi Jinping și-a dorit să fie primit imperial, după durerosul episod Covid – 19, plecat din laboratoarele din Wuhan. Altele sunt de părere că Franța a vrut să-și etaleze măreția și fastul pentru a se poziționa ca mare putere.
Schimburile comerciale, în valoare de 79 miliarde de Euro, dintre cele două state, au luat avânt în ultimii șase ani. Franța a devenit cel mai mare investitor european în China.
Nu același lucru se poate vorbi despre Uniunea Europeană în ansamblu. Deficitul comercial al UE în relația cu noua Chină se adâncește an de an.
În lumina orbitoare a relației de prietenie Macron-Jinping, s-a interpus președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, anunțând la două ore după fastuoasa primire a liderului chinez că “UE reafirmă disponibilitatea de a lansa un război comercial cu statul chinez, din cauza importurilor ieftine.” I-a reproșat lui Xi Jinping că subvenționează producția de panouri solare, mașinile electrice, oțelul și tehnologia eoliană, făcând o concurență neloială industriașilor europeni.
Dacă punem la socoteală indecența gestului lui Macron de a-l saluta cu mâna dreaptă pe omologul chinez, cealaltă ținând-o în buzunarul de la pantaloni, impolitețea vârârii Ursulei în cadru cu tolba de acuze, ne convingem tot mai mult că spectacolul a avut o regie ieftină.
Pe de-o parte, cei doi lideri europeni au vrut să arate lumii occidentale cât de puternici sunt ei, pe de alta, să-și bată joc de invitat, cunoscându-se cât de rafinate sunt gesturile diplomatice pentru chinezi.
Analiștii de duzină din presa occidentală au încercat să intre și ei în poza de grup a evenimentului de o amplitudine planetară, susținând că Macron ar fi intenționat să lustruiască limba Dragonului, ca viitor mediator de pace în conflictul ruso-ucrainean, fără a ști că, de fapt, acesta este unul americano-rusesc.
Fastul investirii lui Putin pentru un nou mandat de președinte, intrarea sa triumfală pe ușa aurită, pașii săi sobri, dar angajați, de pe covorul roșu al imensei săli din Palatul Kremlin, a urmărit doar poleirea unei noi epoci de putinism deșănțat. Rusia nu va mai fi ce a fost. Noul țar va impune o nouă ideologie anti-occidentală mult mai dură și mai empatică pentru ruși. Deja există primele semne ale îndoctrinării forțate a tinerilor pentru luptă, însă nu doar pentru salvarea Mamei Rusia, ci pentru impunerea ei ca mare putere mondială, în stare să facă jocurile la cele mai înalte nivele.
Cât despre vizita de lucru a președintelui român, Klaus Iohannis, la Casa Albă și acordarea premiului Atlantic Council, acestea nu sunt decât prime de consolare pentru pierderea postului de secretar general al NATO. Reuniunea a fost aranjată de diplomații români la Bruxelles, cu o lună în urmă.
Pe marea scenă, sub reflectoare se țese urzeala Noii Ordini Mondiale, iar telespectatorii naivi comentează dantelele de la rochiile primelor doamne, cadourile primite de liderul chinez și grandoarea investirii lui Putin ca un adevărat țar.
Roata lumii pare a fi un carusel scos din priză.
Două evenimente majore, nemediatizate la aceleași dimensiuni – primirea triumfală a lui Xi Jinping la Élysée și investirea lui Vladimir Putin cu un nou mandat de președinte al Federației Ruse – merită comentate. Fotografia de aseară a lui Klaus Iohannis cu Joe Biden de la Casa Albă n-a stârnit destul agenda publică, pentru a avea valoarea de știre în presa mainstream a lumii occidentale, dar putem interpreta oarecumchelque chose-ul vizitei de lucru la Washington a președintelui român, întors din Coreea de Sud. Până la noi mutări pe scena lumii, întâmplările de la Élysée și de la Kremlin merită încondeiate.
Urmărește România Liberă pe X, Facebook și Google News!
