Dacă lansarea cu Rareș Bogdan, alături de liberali și foști pedeliști, pe care i-a luat mai deunăzi în balon, a prezentat o morgă nefirească, summit-ul puterilor locale ale PPE, desfășurat la București, a fost de excepție din punct de vedere al organizării. Probabil că PR-ul de la Bruxelles al celei mai mari familii politice europene, ținuta fină a candidatului PPE la președinția Comisiei Europene, Max Weber, un bavarez de prestigiu și de prestanță, au făcut reuniunea de la București una memorabilă.
Ca o lecție pentru politicienii vasali președintelui, candidatul german la președinția CE a anunțat că el nu este de acord cu proiectul Nord Stream 2, susținut atât de mult de Angela Merkel. Și-a exprimat o viziune proprie asupra viitorului Uniunii Europene, fără să menționeze emfatic și sectar statul de drept, atât de uzat și uzitat de către actualii politicieni cu sfârșit de mandat de la Bruxelles.
Revenind la partidul lui Ludovic Orban, un anti-pedelist convins pe vremea lui Băsescu, azi are 80% din listă ocupată de emulii lui Băsescu. Nimeni nu a sesizat vreo jenă pe fața liderului în a asocia numele unui partid istoric cu foștii penali, scăpați de justiție pentru că au mers pe „linia bună“. Dacă nu ar fi prea ocupat cu tema referendumului pentru Justiție, de agende impuse de serviciile secrete, Ludovic Orban ar avea timp să asculte vocea liberalilor autentici, care odată au fost cu el pe aceeași baricadă. Sigur că aceștia au alternativa de a vota partidul lui Călin Popescu Tăriceanu. Deci o serie de voturi sigure se mută din cauza dezinteresului actualei conduceri față de forța tradiției și a structurii vechilor liberali care duceau greul alegerilor parlamentare și asigurau voturile electoratului captiv.
Ludovic Orban, prin apropierea de agenda justițiarilor și a intereselor lui Klaus Iohannis, a rămas fără voce. El nu promovează nicio idee de program liberal, pentru că nu are. Mulți dintre foștii liberali care au ținut baricada în timpurile grele ale criptocomunismului sunt azi scârbiți.
Nu mă refer aici la franchețea lui Theodor Paleologu, care i-a făcut una cu zidul: „E o faună râncedă și toxică“ în actualul PNL, iar pe Klaus Iohannis – un „mediocru“ recunoscut.
Iohannis n-a dat niciodată doi bani pe partidul care l-a emanat spre președinție. Atitudinea sa sfidătoare a fost simțită atunci când a susținut-o pe Alina Gorghiu, o femeie fără prestanță și prestigiu, în propriul partid, ca președinte PNL. Pe vremea ei, președintele s-a simțit extrem de confortabil cu sine însuși. PNL se zbătea în ignoranță. Ceea ce îi convenea de minune. Nimeni nu-i făcea concurență lui, liderul El Maximo, dar retras din motive constituționale.
Odată cu lansarea pe orbită a lui Ludovic Orban, mulți am crezut – inclusiv eu – că PNL va reveni la identitatea sa istorică, prin el însuși să dezvolte și să protejeze capitalul autohton, profesiile liberale și resursele naturale ale țării. N-a făcut nimic. A preluat, precum un patefon, anticorupția, de parcă ar fi păstorit o lume de sfinți, nu de penali, mai des duși la parchet decât la biserică.
Am fost printre puținii care au sărit în ajutorul lui Ludovic Orban pe vremea când i s-a măsluit un dosar penal pe motiv că și-a trimis un fost colaborator, om de afaceri, să-i plătească două facturi, la două televiziuni. DNA a venit cu sirenele și cu tot arsenalul din dotare pentru a-l stigmatiza. „Penalul!“, strigau unii în studiourile Realitatea TV. Cu greu îl mai apăram. În tăcerea inițiatică a lui Rareș Bogdan, care astăzi e vârf de lance, cum e asteroidul motiv de înălțare.
Ludovic Orban a cedat prea mult din prerogativele suveranității unui președinte de partid istoric. L-au călcat în picioare pe timpul campaniei electorale pentru alegerile locale din 2016. Acum îl laudă. Aceiași călăi. N-am crezut că Ludovic Orban va putea fi afectat de Sindromul Stockholm. Din păcate, om fiind, a cedat. S-a pus la dispoziție, cum se spune în lumea serviciilor.
Poate că l-au șantajat cu alte dosare, altfel nu-mi pot explica schimbarea radicală de discurs față de Laura Codruța Kövesi, pe care altădată o făcea albie de porci. Cu ceva îl strâng băieții – vociferează vechii liberali pe la colțuri.
Poate că Ludovic Orban nu era ceea ce am crezut noi, un om puternic. În realitate, un om slab, pricăjit, înhămat la agendele străine politicului. Sigur că dezamăgirile multor liberali autentici nu-i fac nici rău, nici bine. Nimeni nu se poate opune fericirii sale de a-și bea cafeaua de dimineață cu trimișii de la Universitatea Mării Negre sau ai Serviciilor. Dacă el se simte confortabil e dreptul său.
Prin preluarea discursului USR devine o clonă ridicolă. L-a luat pe Rareș Bogdan, dar asta nu e o garanție că electoratul corporatist nu va vota partidul omului cu nume de jucător de fotbal.
Ce certitudine are Ludovic Orban că prezentatorul de televiziune îi va aduce voturi în plus? Cine l-a impus i-a vârât osul de pește în gât. Își va da seama mult prea târziu. Când va avea din nou timp să-și revadă vechii camarazi de baricadă liberală.
Acum, Ludovic Orban e prea ocupat să confirme agenda Serviciilor: statul de drepți, justițiarismul, propaganda fără temei.
PNL va pierde mai multe voturi decât cred vechii liberali. În primul rând, nu datorită candidaților, ci a lipsei de energie și de motivare a rețelei. Ce liberal zdravăn la cap își va rupe pantofii să-i facă lui Rareș Bogdan pârtie spre un venit de aproape 20.000 de euro pe lună? Cum să faci campanie fără agenți electorali? Prin televiziunile Sistemului? Prin rețelele serviciilor secrete? Cele din urmă vor ajuta la un spor electoral USR și PLUS. Așa că piua a doua va fi iar PNL.
Nesusținut deplin de Servicii, fără rețele bine motivate, cu primari deprimați că partidul lor n-a luptat pentru scoaterea lor de sub lațul dosarelor penale, PNL riscă să înregistreze un dezastru electoral.
Să nu uităm că fostul președinte Crin Antonescu și-a dat demisia pentru că partidul său a obținut 16,9% la fostele alegeri europarlamentare. Ce va face Ludovic Orban la un scor și mai mic? Poate că pedeliștii asta au și urmărit, să-l termine cu mâna lui.
