Peste 50.000 de români au umplut până la refuz Arena Națională, simțind că e timp de fiestă. Jucătorii din teren au fost îndelung ovaționați, chiar și Pușcaș. Puțini, însă, au realizat dimensiunea fotbalului românesc și rolul dinastiilor, singurele care perpetuează spiritul de învingători.
Jocul tricolorilor din partida de final de grupă România – Elveția 1-0 i-a însuflețit pe fanii tribunelor arhipline, mai ales în repriza a doua.
Astfel, Naționala României termină pe un nesperat loc 1 în grupa preliminară pentru EURO 2024 din Germania. Poziția îi permite să intre în grupa a doua valorică, ceea ce îi asigură competitori de rangul ei.
citește și: Argentinienii l-au ales pe «Regele Junglei» președinte
Un parcurs fără înfrângere într-un turnir de forță, de la disperare la extaz, i-a făcut chiar și pe scepticii de serviciu să recunoască meritul lui Edi Iordănescu, antrenorul care a reușit să încropească un spirit de echipă.
Niciun fotbalist în Champions League
N-avem valori individuale, niciun jucător român nu evoluează în Champions League, dar echipa a prins consistență prin temeinica muncă a antrenorului, care a dat șanse unor necunoscuți ai marilor arene să joace chiar și titulari: Drăguș, Artean, Coman.
Stâlpii apărării, consacrați deja în fotbalul arab și în cel italian, Radu Drăgușin și Andrei Burcă, au jucat ireproșabil, ca să nu mai vorbim de portarul Rapidului, Horațiu Moldovan, eroul de necontestat al partidei de marți seara de pe Arena Națională.
Academia Gică Hagi a avut nu mai puțin de cinci jucători în naționala condusă de Edi Iordănescu.
Puțini au remarcat meritul lui Mirel Rădoi, care într-o Spanie fierbinte, la EURO U21, în anul de grație 2019, i-a lansat pe orbita fotbalului pe Alexandru Cicâldău, Ianis Hagi, Florinel Coman, Darius Olaru, Denis Drăguș, aproape jumătate veniți din școala de fotbal de la Constanța. Au ajuns până în semifinale. Acela a fost momentul de entuziasm, care a relansat speranța de reînviere a unei naționale puternice.
E nevoie de o elită
Dialogul de azi nu este despre ce șanse vom avea la EURO 2024, din Germania, și cu cine vom putea pica în grupă, ci despre rolul dinastiilor sportive în cultivarea performanței.
Unele studii susțin că inteligența e genetică, poate fi moștenită. Dar performanța? Spiritul olimpic? Mentalitatea de învingător?
În istoria României dinastiile boierești și cele regale și-au demonstrat rolul de întemeietori ai statalității. Performanțele lor sunt de necontestat. Odată cu distrugerea lor, prin trimiterea elitelor în pușcării, statul s-a decrepit, făcând loc elitelor de pradă ale partidului comunist. Au trebuit să treacă trei decenii pentru ca statul român să se refacă în matricea capitalistă.
Tot treizeci de ani au trecut de la triumful Generației de Aur a fotbalului românesc. Mai adânc în timp, ne aducem aminte de jocul lui Nea Puiu Iordănescu, un mijlocaș de forță, raționament și consistență a Stelei București. Azi, fiul său, Edi, a reușit să readucă Naționala României în primele 24 de echipe ale Europei.
Rolul părinților, foști sportivi de performanță
Edi a moștenit de la tatăl său erudiția fotbalistică, răbdarea și calmul. Mai puțin norocosul Ianis Hagi, alura, modestia și clarviziunea din teren a lui Gică Hagi. Răzvan Marin are de la tatăl său ambiția și controlul mingii, inteligența și capul sus, când mjajoritatea se uită la ghete. Se spune că unii fotbaliști celebri n-au văzut niciodată mingea, fiindcă ochii erau înspre coechipieri și spre adversari. Petre Marin, poreclit Jair, e bucuros de performanțele fiului său, Răzvan Marin. Celebrul fundaș stânga al Stelei de glorie are în palmares două titluri de campion, o supercupă, o calificare în semifinalele Cupei UEFA și trei calificări consecutive în Liga Campionilor. Speră că generația fiului său va face performanțe și mai bune. Zice că n-avem răbdare.
Stoperul Radu Drăgușin provine și el dintr-o familie de sportivi. Părinții săi Svetlana (née Simion) și Dan Drăgușin au fost internaționali români la baschet și respectiv volei.
Dinastiile sportive au în sânge performanța. Copiii sunt crescuți de mici în arene. Miile de ore de muncă, de restricții și viețile fără compromisuri nu se văd, dar se resimt pe terenul de joc.
E timpul aducerii urgente la conducerea Federației Române a lui Mircea Lucescu, prezent în tribune la partida cu Elveția. Poate și a fiului său, Răzvan, care i-a moștenit ambiția și știința tablei de joc.
Nu mai e timp de pierdut.
Legendarul Mircea Chivu
Cristian Chivu, fotbalistul de legendă al Banatului, antrenează echipa de tineret a lui Inter Milano. Poate să i se facă un loc de cinste în elita intelectuală a noii școli de fotbal românești. Tatăl său, Mircea Chivu, bun prieten al tatălui meu – fost medic al lui Poli Timișoara, era o enciclopedie fotbalistică. În ziua morții tatălului său, la doar 44 de ani, juniorul Chivu avea să-i cinstească memoria, dând trei goluri pentru echipa sa, CSM Reșița. Avea doar 18 ani. Acum e matur și poate reveni într-o catedră de pregătire a viitoarelor generații.
Nu cred în destin, nici în predestinare. Performanța – nu talentul, care e de la Dumnezeu – se moștenește, e ereditară.
Regimul dinastic e alceva decât nepotismul politic. Să fie foarte clar!
VOCILE LUMII
Sports King
“În lumea sportului, o „dinastie” este o echipă care a dat dovadă de excelență într-o perioadă considerabilă de timp. Pentru a fi considerată o „dinastie,” o echipă este de obicei obligată să câștige cel puțin două titluri într-o perioadă scurtă de timp. În zilele noastre, dinastiile devin din ce în ce mai rare. În epoca modernă a sportului, este mult mai greu să ai o dinastie, comparativ cu zecile de ani din urmă,când bogații puteau pur și simplu să depășească concurența, cu bani” – scrie SportsKing.com.
