Existฤ pe lumea aceasta instituศii laice care sunt รฎnconjurate de un nimb sacral misterios. Partea de basorelief este una seducฤtoare ศi impunฤtoare, รฎn spatele zidurilor domneศte discreศia absolutฤ. O instituศie de acest gen este Academia Romรขnฤ, despre care ne-am obiศnuit sฤ aflฤm doar adevฤruri oficiale. Pรขnฤ ศi la Vatican s-a mai tras prelata de pe unii dintre marii prelaศi, surprinศi รฎn scandaluri sexuale sau de corupศie.
Academicianul Eugen Mihฤescu, mare grafician ศi talentat condei, ne-a dezvฤluit recent cรขteva dintre dedesubturile รฎmbรขcsite ale interiorului academic. Schiศa atmosferei academice te duce cu gรขndul la figurile din filmul marelui regizor John Huston, โOnoarea familiei Prizziโ, cu nu mai puศin marele Jack Nicholson. Acolo รฎi vedem pe octogenarii ศi nonagenarii din Cosa Nostra cum stau doar รฎn penumbra birourilor, noduroศi, gรขjรขiศi, repetรขnd รฎntruna ca niศte ramoliศi vanitoศi formule ca โonoareโ, โrespectโ. รi vezi cum emanฤ prin toate ridurile distincศie purฤ, de ai senzaศia cฤ te afli la o academie iezuitฤ.
Dincoace, รฎn academia mioriticฤ, gฤsim tot o atmosferฤ demnฤ de โpivniศele Vaticanuluiโ. รn acest sens, una dintre informaศiile din interior o priveศte pe o autoare, care a forศat fฤrฤ succes uศa din spate pentru intrarea รฎn Academie.
Unul dintre cele mai deplorabile fenomene culturale este cel al parazitismului pe lรขngฤ marii autorii. Precum pฤduchele care suge sรขngele elefantului, la fel existฤ ศi o specie de intelectuali sterili care trฤiesc din cadavrele unor mari figuri culturale. E valabil ศi pentru cei care o ศin รฎntr-un elogiu continuu, dar si pentru cei ahtiaศi dupฤ sacrilegiu. E ศi cazul numitei Marta Petreu, care de la stadiul de profesoarฤ de cartier, รฎnainte de 89, a devenit dupฤ revoluศie un cadru universitar de nฤdejde ศi o prolificฤ autoare de cฤrศi de istorie culturalฤ, care nu spun nimic nou, dar fac oarece vรขlvฤ avรขnd รฎn vedere sensibilitatea temelor ศi numele atractive ale personalitฤศilor vizate.
Din pฤcate, un mai slab istoric hermeneut al generaศiei 27` nici cฤ se putea gฤsi, avรขnd รฎn vedere simplitatea abordฤrii ศi cliศeele ideologico – politice prin care autoarea vrea sฤ ne arate cฤ e o vajnicฤ apฤrฤtoare a abordฤrilor corecte politic.
Marea ศintฤ a soroศistilor progresiศti e legendarul profesor Nae Ionescu, despre care un liberal de tradiศie, nu de tranziศie, ca Alexandru Paleologu, spunea cฤ la ora aceea โera una dintre cele mai mari inteligenศe din Europaโ.
Marta Petreu l-a โapostrofatโ pe marele profesor de metafizicฤ, reciclรขnd acuzaศia de plagiat, pe baza unor speculaศii ศi a unor decontextualizฤri, ca apoi sฤ se simtฤ furatฤ de Alexandra Lavastine, de fapt o colegฤ de-a ei รฎn demolarea mitului generaศiei 27`. รn parantezฤ fie spus, Lavastine e fosta soศie al lui Emil Hurezeanu, un disident perestroikist bine fezandat prin cotloanele tranziศiei. Nu รฎn ultimul rรขnd, revista literarฤ โApostrofโ, condusฤ de โapocalipticaโ Marta Petreu, plasa pe frontispiciu subvenศia soroศistฤ la sfรขrศitul anilor 90`.
O replicฤ foarte bunฤ la rฤstฤlmฤcirile tendenศioase ศi superficiale ale Martei Petreu a venit din partea profesorului Liviu Bordaศ, universitar titrat internaศional, รฎn volumul โApaศul metafizic ศi paznicii filozofieiโ apฤrut la editura Humanitas. Din pฤcate, cartea n-a fost promovatฤ. Titlul, deศi are calitate literarฤ, nu a fost unul prea inspirat pentru o lucrare cu caracter polemic. Putem avea suspiciuni rezonabile legate de motivele nepromovฤrii, avรขnd รฎn vedere cฤ ศi editura Humanitas a dat ศi dฤ tot ce trebuie dat cezarului progresist รฎn forme mai mult sau mai puศin subtile.
Un exemplu recent de slugฤrnicie subtilฤ a avut loc cu prilejul reeditฤrii serie de autor Cioran, cu ocazia celor 110 ani de la naศterea sa. Au apฤrut toate volumele sale, mai puศin โIstorie ศi Utopieโ, unul dintre cele mai interesante eseuri ale sale. รntr-un capitol al eseului sฤu, Cioran vorbeศte despre vitalismul imperial rusesc. Scrierea sa de la acel moment era marcatฤ inevitabil de realitฤศile istorice care reliefau cuprinderea imensฤ a Imperiului Sovietic la sfรขrศitul anilor 50`. Nu gฤsim รฎnsฤ un elogiu adus Rusiei, paradoxalul Cioran penduleazฤ รฎntre fascinaศia oripilatฤ รฎn faศa monstruozitฤศii imperiale ศi dezgustul indulgent pentru civilizaศia epilatฤ ศi neutrฤ de tip helvetic. Suficient ca acest text sฤ poatฤ fi catalogat drept propagandฤ ruseascฤ de cฤtre politrucii fฤrฤ discernฤmรขnt ai acestui context belicos. Motiv pentru care volumul lui Cioran mai are de aศteptat, un nu se ศtie ce fel de deznodฤmรขnt.
Pe lรขngฤ o bunฤ corectare a puzzle-ului hermeneutic rezolvat greศit de cฤtre veleitara academicianฤ, autorul scoate la luminฤ ศi relaศiile politico โ oculte care au propulsat-o รฎn carierฤ, dar ศi lacunele grave profesionale pentru cineva cu pretenศii รฎnalt academice, nestฤpรขnirea celor douฤ mari limbi ale filozofiei, greaca veche ศi germana.
Acuzele politice pe care le aduce distinsa politrukฤ culturalฤ de la Cluj, vรขrfurilor generaศiei interbelice, nu ies din linia cliศeelor. Practic nu e niciun aport propriu si nicio descoperire senzaศionalฤ. Cel mult niศte afirmaศii lansate peste balta gรขndirii, de genul, intelectualii din perioada interbelicฤ sunt mai de acuzat decรขt cei din anii 50`, pentru cฤ ei puteau alege โDemocraศiaโ. Dacฤ dictatorul mafiot ศi criminal, Carol al II-lea, a asigurat un climat democratic, atunci vorbim ศi de o proastฤ cunoaศtere a perioadei. ศi nu e vorba doar de dictatura regalฤ din 1938, aceea a fost doar o oficializare, toatฤ perioada a stat sub semnul autoritarismului, a ticฤloศiei ศi a crimei de stat. E adevฤrat cฤ ศi legionarii aveau crima politicฤ drept ultim rฤspuns. Cele douฤ forศe s-au meritat din acest punct de vedere, niciuna cochetรขnd cu democraศia. Anii 30` sunt orice, numai democraศie realฤ nu.
Cartea despre Cioran ศi-a intitulat-o tendenศios agravant, โUn trecut deocheatโ, de a-i putea crede cฤ numele filozofului din Rฤศinari apare ศi la procesul de la Nurnberg. Apoi, pentru a nu-ศi pune รฎn cap pe toศi fanii lui Cioran, distinsa preacademicianฤ e atinsฤ de vanitatea mฤrturisirilor inocente ศi ne asigurฤ pe toศi cฤ filozoful mansardei era sincer รฎn tot ce scria ศi cฤ n-avea nicio dozฤ de cabotinism. Acest fapt este infirmat de toศi cei care l-au cunoscut mai bine pe filozof, spre deosebire de doamna รฎn cauzฤ care nu l-a cunoscut, dar ศtie ea mai bine.
Marta Petreu are doar un talent comun ศi atรขt, ea nu este Marguerite Yourcenar, prima femeie primitฤ รฎn Academia Francezฤ ศi o prozatoarea de excepศie.
De regulฤ pe uศa din dos se efectueazฤ ieศirile de urgenศฤ, dar iatฤ cฤ sunt forศate ศi intrฤrile de urgenศฤ. Din fericire, tot pe uศa din dos mai ies la luminฤ ศi adevฤruri despre intrigile iezuitice ale unor capete care vor sฤ intre cu forศa sub streaศina coroanei academice.