Sfântul Dumitru, cunoscut și ca Marele Mucenic Dimitrie, este unul dintre cei mai iubiți sfinți ai creștinătății. El e, în primul rând, păstorul Salonicului, una dintre cele mai vechi metropole de pe pământ. Ziua de 26 octombrie e zi de mare sărbătoare, cea mai importantă din toamna fiecărui an. Dar de ce este atât de plăcut de români? Peste un milion de români îi poartă numele. Al doilea, după Gheorghe, în preferința credincioșilor ortodocși. Doar că în Catedrala Patriarhală din București sunt moaștele altui Sfânt Dumitru, numit Dumitru cel Nou. Smeritul monah a trăit la sudul Dunării, în secolul al XIII-lea. Trupul său neputrezit a fost descoperit în albia râului Lom și dus în satul Basarabov, din sudul Dunării, în dreptul orașului Giurgiu, în timpul unui război cu turcii.
Am plecat la începutul toamnei în căutarea urmelor miraculosului Sfânt izvoritor de Mir. Aghios Demetrios din Salonic, una dintre cele vechi biserici creștine, e loc de mare pelerinaj. Sfântul Dumitru e păstorul spiritual al bătrânului oraș.
Pelerinaj creștin în a doua cetate eternă
26 octombrie e mare zi de sărbătoare în a doua cetate eternă, puțin cunoscută, însă, de către români. Majoritatea călătorilor consideră orașul întemeiat de Filip al II-lea, tatăl lui Alexandru Macedon, doar un dormitor în tranzitul spre insulele fermecătoare. Salonic vine de la numele fetei sale Salonica. Olimpia, cea de-a treia soție, care i l-a dăruit pe cuceritorul macedonean, este una dintre cele mai frumoase femei ale antichității. Chipul ei este efigia primelor monede de aur din Macedonia.
Sfântul Dumitru Izvoritorul de Mir s-a născut la Salonic, în anul 270 d.Hr. Provenea dintr-o familie înstărită. Având o statură atletică și un spirit eroic, a fost recomandat de tatăl său pentru o funcție de rang înalt în Armata Romană. De tânăr a îmbrăcat haina militară. De aceea, iconarii bizantini l-au pictat în straie soldățești. Se considera mai întâi ostaș al lui Hristos și de abia apoi al Legiunii romane. Învățat de mic cu tainele creștine, propăvăduia Evanghelia la reuniuni secrete. A convertit mii de păgâni la creștinism. Pentru meritele sale de bun organizator al cetății, a fost numit guvernator la vârsta de 14 ani, devenind ulterior senator și apoi consul. În scurta sa domnie, a apărat cetatea de atacurile barbarilor, i-a ferit pe locuitori de ciumă și foamete, i-a vindecat pe bolnavi și i-a mângâiat pe cei necăjiți. De aceea este și azi considerat Prea fericit.
citește și: Jurnalism de brigadă
Într-una din expedițiile militare ale Împăratului Maximilian împotriva sciților, din toamna anului 306 d.Hr. în Macedonia, o iscoadă l-a informat că Dumitru organizează comunitatea creștinilor. L-a chemat la el. În fața sa, Sfântul Dumitru și-a proclamat credința spunând: „numai în Hristos cred.” Maximian a poruncit ca Sfântul Dumitru -sau Dimitrie, dacă îngăduiți numele macedonean – să fie trimis la închisoare și supus celor mai crunte torturi.
De la lupta dintre Lie – păgânul și Nestor – creștinul, i se trage moartea
Chiar și din celula sa, a continuat să propăvăduiască Evanghelia. Discipolul său Nestor, pirpiriu și neajutorat de natură, l-a vizitat într-una din seri. I-a solicitat binecuvântarea în lupta ce avea să o poarte, a doua zi, cu gladiatorul Lie, într-o dispută în arenă dintre creștini și păgâni. În fața Marelui Împărat, plăpândul Nestor l-a ucis cu o suliță pe invincibil. Astfel, Maximilian s-a tulburat, zic memoriile timpurilor, și a dat ordin ca Dumitru să fie ucis.
În ziua de 26 octombrie 306 d.Hr., soldații au intrat în temniță și i-au tăiat capul lui Nestor, iar sfântul a fost ucis cu sulițe. Creștinii l-au îngropat într-un mormânt peste care unul dintre viitorii conducători ai Salonicului, vindecat de minunile Sfântului, a ridicat Aghios Demetrios. Pentru că trupul lui emana miros de parfum, creștinii i-au spus Mirovlitis sau „Izvoritorul de mir.” Rămășițele pământești frumos mirositoare au fost îngropate, în grabă și în mare taină, chiar în locul subteran al martiriului său, între fosta baie comunală și arenă. La scurt timp, prin Edictul de la Mediolanum (313), s-a înălțat ο construcție de dimensiuni reduse, un paraclis foarte mic – unul dintre acele lăcașuri care se ridicau pe mormintele martirilor și se numeau Martirion. Târziu, în timpul extinderii bisericii, s-a descoperit mormântul său. Pentru că miroseau a smirnă, apele ce treceau prin acesta erau colectate de către creștini în mici ulcele de bronz și duse celor care aveau nevoie de miracole.
Epoca de glorie și de venerație a Sfântului s-a desăvârșit de abia peste un secol.
Sicriul de argint s-a topit la un incendiu, dar moaștele au rămas intacte
Viceconsulul Leontie s-a întors extrem de bolnav dintr-o expediție în Dacia, în jurul anilor 411-413. Doctorii acelor vremuri nu i-au mai dat nicio șansă la viață. S-a rugat la Sfântul Dumitru! Rugăciunile i-au fost bine primite! Însănătoșindu-se, a ridicat biserica ce adăpostește și azi moaștele sfântului.
Pentru că diavolul nu doarme, mai multe incendii au mistuit biserica. La un moment dat, creștinii au intrat în foc. Au văzut cu groază că sicriul cu moaște se topește. Era din argint pur. După stingerea incendiului, au constatat cu uimire că rămășițele marelui creștin au rămas intacte.
Un conducător al Salonicului a vrut să-i mute moaștele într-o biserică dintr-o localitate mai mică, învecinată. Sfântul i s-a arătat în vis. Și a renunțat la idee.
Marele Împărat Iustinian de la Constantinopol a dorit și el să mute moaștele în măreața catedrală Sfânta Sofia. Un foc imens a îndepărtat trimișii împărăției. Soliile au adunat cenușa din jur și au dus-o, ca odor, noului templu al creștinătății.
Șase secole de ocupație otomană nu au distrus legăturile dintre creștini și Sfânt
Peste șase secole, Aghios Demetrios a fost transformată în moschee. Cele opt mozaicuri, rămase din perioada bizantină, au supraviețuit. Sunt vizibile oricărui pelerin curios de măreția și de grandoarea Bizanțului. În Aghios Dimitrios, într-o firidă lângă altar se mai pot venera moaștele Mucenicii Anisia. Trăind în secolul IV, moștenind o avere uriașă, și-a vândut totul și a trăit propovăduind-ul pe Hristos. A fost ucisă de soldații lui Maximilian.
Sfântul Dumitru din Salonic continuă să facă și azi minuni. De aceea este venerat nu doar de macedoneni, ci și de toți ortodocșii.
Dintr-un potiric de argint, creștinii se pot unge din mirul sfânt. Pe strada Sfântul Nicolae, se găsesc urmele fostului său mormânt.
Gloria martiriului său e în sufletul și credința oamenilor. Sfântul binecuvântează armata și alină suferințele. Totul e să te rogi la el.
Am scris pe acatist “poporul român.” Să-i dea biruință, în lupta pentru lumină!
Vocile lumii
Rugăciune a Bisericii Sfântu Dumitru din Florești
“Şezând tu în temniţă, viteazule mucenice, ai coborât spre tine Domnul de sus, cercetându-te prin îngerul Lui – care ţi s-a arătat – ca o preafrumoasă cunună din rai, întru lumină mare, pe care punând-o pe capul tău, ţi-a zis: pace ţie, pătimitorule al lui Hristos, Dimitrie; îmbărbăteaza-te, întăreşte-te şi biruieşte pe vrăjmaşii tăi; iar tu sfinte, ai răspuns; mă bucur întru Domnul şi mă veselesc întru Dumnezeu, Mântuitorul meu; aprins de dragostea Lui, doreai a-ţi vărsa pentru Dânsul sângele tău, pentru care noi te lăudăm, scrie pe un acatist, publicat pe pagina Bisericii Sfântu Dumitru din Florești.
