Luptă pentru pancreasul său. E o reclamă des întâlnită. A cam dispărut. La fel ca marile proteste cu mânuța pentru Justiție. O mână de activiști zgândăre brățări. Pe treptele tribunalelor. Prin fața teatrelor. E comedie pură.
O mână de agitatori țipă: „Săriți, ne fură!“, „Vin rușii!“, „Corupția ne ia viața!“, „Hoții ne fură țara!“. Trecătorii se uită ca la urs. Cine fură? Unde sunt rușii? Cum arată corupția? Majoritatea râde. E carnaval în plin femartie. În același timp, Danileț a reușit să adune 30 din 5.000 de magistrați pentru a se întâlni cu prim-vicepreședintele Comisiei Europene, Frans Timmermans. Ceva similar m-am gândit și eu pentru o altă cauză. Sper să fiu primit.
Revenind la starea de tensiune impusă în Justiție, epocală a fost reuniunea de tip Cațavencu din fața teatrului bucureștean cu Pristanda pe stradă. Actorii jucau rolurile de apărători ai magistraților. Curat Caragiale! Mâine-poimâine, adepții cultului salvării prin Salmonella vor susține că ei apără organismul uman, nu-l atacă.
Prin cotloanele internetului, agitatorii noului progresism cheamă lumea la luptă. Dar pentru ce luptă? Ei vor să se ridice munții, văile, bădiile și oierii, lăptăresele și florăresele ca să se plângă în piețe publice că nu mai există suficient Kreon pentru judecători. Dar de unde știu ei că magistrații au probleme cu digestia? Mâine-poimâine vine un așchiuță să controleze traficul de zbor, pe motiv că ciorile nu au suficientă libertate de mișcare sau brusturele nu poate înverzi din cauza repetatelor degivrări de nave. Nu mai e mult, de vin cei de la Funky Citizens să ne îndemne să protestăm în fața bisericilor că turlele azvârlă prea mulți bași și nu au suficienți diftongi.
Globalismul învață mamele să facă cezariene și să consume lapte praf. Nu va mai trece mult timp până ce noii inchizitori ai societății deschise vor lupta pentru dreptul ombilicului de a fi pus în laboratoare, pentru genetica viitoarelor cauze.
Ar fi prea mult râs dacă nu ar fi prea puțin timp de plâns. Imberbii cauzelor străine locului pot să agite steagurile cât vor. Hyde Park e un exemplu de cum să nu te faci de râs în public, fără să râdă cineva de tine. Dar de aici să îi pui în prim-plan pe actori ca luptători în numele magistraților e ca și cum mi-aș pune pisicile să-mi apere drepturile pentru o mai bună digestie. Știu cazuri, nu râdeți, în care iubitoare de feline recomandă să le pui pe burtă. O acțiune inofensivă. Nevinovată față de intruziunea agenților schimbării.
Libertatea mea se termină la granița libertății tale. Dar să-mi intri agresiv pe conturile sociale, să agasezi spațiul public cu vodeviluri cu lăbuțe, să te proclami cerber când tu nu știi cum se încuie un lacăt, sau cum să te legi la șireturi, tu, obișnuitul slobozirii de sus în adidași, e prea mult. Puțină igienă socială nu strică. Știu că din strigăt îți iei solda. Din agitație proiectezi o imagine. Dar din ambele nu-ți faci o identitate. Stăpânii tăi nu te vor un om de idei, doar de execuție. De executat dușmanii. Nu ai tăi. Ai lor.
Dar dacă totul e permis noilor trupe de agitație, chiar și să se întâlnească plenar cu Timmermans, de ce nu mi-aș aduna și eu trupa de druckeri de pe Someș și să mă așez simandicos în agenda liderului european? Pentru că Poli Timișoara nu-și mai găsește cadența și poate pica din Liga a 2-a e nevoie să protestăm. Să ne primească Hans, dacă nu Claude. Problema noastră e de dimensiune planetară. Ce rost are să-l mai sun pe președintele clubului de fotbal din Timișoara? O iau pe cont propriu. Eu lupt pentru un ideal. Una-i Poli-n toată țara. Îi vom cânta pe aceeași voce lui Timmermans: „Zi cu soare…“.
Vom ieși întăriți. Ne-a ascultat Dumnezeu. Ce mai contează că nu vine Timmermans să intre în teren? Ne-am răcorit doar cu gândul… Pe cine impresionează că n-am avut patalama de la Druckeria, forul oficial de conducere? Așa și danileții. Luptă pe față pentru mai multe boabe pentru pisici, dar misiunea lor e de câine. Public Affairs-ul e noua doctrină a străinului de cucerit cetatea prin hrănirea viermilor și cariilor din ziduri. Nimic nou. Un nou cal troian și cu mii de Homeri în chip de troli care rostogolesc povestea salvării pentru enoriașii cauzelor pe care nu le cunosc. Dar le susțin. Știe Chirilă care e diferența dintre o mediere și un arbitraj? Dar cum se pronunță: complete sau completuri?
Știe ce e o preventivă sau o complexă? Ce mai contează? Are suficienți fani, dar nu atât de mulți ca Biloi de la Mangalia, care cântă pe la nunți și la botezuri „Mama lor de hoți“, dar votează cu ei pentru că nu vrea să vină alții să fure mai mult.
