S-a spus că aceștia sunt o categorie expusă, ceea ce este, evident, adevărat.
În același timp însă nu le poți îngrădi oamenilor dreptul la muncă, în condițiile în care sunt încă apți din toate punctele de vedere.
Am văzut profesori care au mai mult de 60 de ani și care au o condiție fizică ce poate fi invidiată de dascălii mult mai tineri, la care se adaugă plusul de experiență, ce poate reprezenta un mare avantaj.
După cum știe aproape toată lumea sunt și exemple negative, de persoane care au depășit vârsta de pensionare și refuză să se retragă din învățământ, cu toate că nu mai sunt eficiente.
Din nefericire, în multe dintre aceste cazuri, enervante și pentru colegii lor de cancelarie, nu neapărat vârsta le provoacă “somnolența” de la catedră, ci pur și simplu asta au făcut toată cariera.
Am vorbit de nenumărate ori despre modul de pregătire și de selectare a dascălilor de după anii ’90, mai ales, dar fără să am impresia că ne-a auzit cineva de la conducerea învățământului.
Dar acum vreau să prezint o altă situație.
În mod deosebit în învățământul preuniversitar și preșcolar nu trebuie majorată în niciun caz vârsta de pensionare.
Mai mult, ar fi de preferat să fie scăzută, aproape de cea din instituțiile MAI, cu posibilitate de prelungire la cererea cadrului didactic și numai în urma unei testări corespunzătoare.
Este mult mai ușor pentru profesorii de peste 65 sau 70 de ani din mediul academic, deoarece studenții sunt deja persoane mature care apreciează nivelul de cunoștințe și experiența unui dascăl.
În grădiniță, școală sau liceu lucrurile sunt total diferite, deoarece acolo se formează caractere și este nevoie de un dascăl impecabil, prezentabil, pregătit atât intelectual, cât și fizic, într-o bună măsură.
Este foarte greu să câștigi respectul unui adolescent când nu te mai țin balamalele și tremuri în fața clasei.
Este indicată o scădere a vârstei de pensionare în sitemul preuniversitar, dar, evident, acest lucru presupune și ridicarea nivelului de salarizare, pentru că nimeni nu dorește să iasă cu o pensie de doi lei.
Dar, în România, se dorește ca angajații din învățământ să tragă cât mai mult de ei și, dacă sunt drăguți, poate chiar să nici nu mai apuce pensia.
