O ştire de presă titrează că această inflaţie este de trei ori mai mică decât cea din România. Sensul sugerat ar fi că la noi este rău, pentru că inflaţia este de trei ori mai mare decât cea din UE. Lucrurile nu stau însă deloc astfel.
Ca să-l citez pe consilierul guvernatorului BNR, Adrian Vasilescu, o inflaţie sub 2% este insuficientă şi oficialii europeni, ca şi statele UE, se chinuie de ani de zile să crească inflaţia, care este mult prea mică.
Dacă vorbim de ţeluri, o inflaţie de 2% este ca un pahar de vin bun, cum afirmă tot Vasilescu. Aceasta asigură un echilibru între creşterile de preţuri şi cele de venituri, astfel încât preţurile să aducă un profit optim afacerilor şi, simultan, să rămână suportabile pentru clienţi.
De la un pahar de vin bun, adică un 2% inflaţie, până dincolo de aceasta (noi acum un an sau doi săream bine de 3%), este un drum lung. 3% inflaţie însemnă 50% mai mult decât paharul acela de vin bun.
Pentru că, dacă bei prea mult, îţi pierzi luciditatea. Iar dacă bei prea puţin, adică dacă preţurile scad prea mult, deci dacă e deflaţie, nu e la fel ca la lipsa paharului de vin, ci taman pe dos, metafora nu mai funcţionează: scăderea preţurilor afectează mediul de afaceri.
Concret, când inflaţia creşte însă prea mult, dincolo de 2%, aceasta înseamnă creşterea preţurilor şi forţa de cumpărare a populaţiei scade.”Prognoza de inflaţie a Băncii Naţionale a României pentru acest an este de 3%”, spune Agerpres.
Cred că încă nu ne-am trezit din petrecerea dată în anii trecuţi.
