Cu siguranță că este o lovitură pentru acest serviciu, căci credibilitatea sa este umbrită. Vineri, acuzațiile s-au amplificat, de data aceasta în contextul „dosarului Black Cube“.
Ieșind de la DIICOT, fostul ofițer SRI Daniel Dragomir a făcut o declarație și mai tăioasă: „Horodniceanu să se hotărască. Ori trimite acest dosar în judecată şi toată lumea are acces la dosar. Şi acolo veţi vedea ce convorbiri au existat între doamna Kövesi şi domnul Pahonţu, cum s-a sesizat domnul Pahonţu în acest dosar, sunt foarte multe lucruri interesante în acest dosar“ (Mediafax).
Pentru cine nu știe, Pahonțu este șeful SPP, adică principalul acuzat din cadrul serviciului. Nu a scăpat nici SRI de acuzații, serviciul fiind, potrivit lui Daniel Dragomir, implicat și el în mod ilegal. Declarațiile fostului ofițer SRI au fost mult mai cuprinzătoare, dar să reținem doar că SPP nu face obiectul unor învinuiri cu totul noi și separate de restul, serviciul fiind, în opinia acuzatorilor, implicat într-o structură operativă ilegală alături de SRI și DNA.
Scandalul cel nou nu este decât continuarea celui vechi privitor la implicarea nepermisă a SRI în desfășurarea proceselor penale.
Acuzațiile acestea vor trebui dovedite, de aceea nici nu insistăm acum asupra lor. Ne surprinde însă că o parte din presă dă impresia că știe de pe acum că SPP este un serviciu impecabil și că acuzatorii sunt mincinoși și animați de cele mai întunecate intenții. Este, teoretic, posibil, dar cum poți ști acest lucru mai înainte de a fi întreprins cea mai mică investigație?
Impresia tot mai puternică pe care o lasă viața publică românească este că faptele nu mai contează și că politicieni, ziariști de profesie și suporteri politici sunt animați de ferme convingeri apriori.
Dacă unii pretind că SRI și-a depășit atribuțiile, intervenind dincolo de limitele legale în desfășurarea unor procese, ceilalți îi denunță prompt pe primii drept bandă de calomniatori, dar mai înainte de a fi încercat să verifice faptele. Dacă acuzatorii sunt cu preponderență, deși nu exclusiv, militanți PSD, simpatizanții „dreptei“ se simt obligați să le respingă automat și disprețuitor acuzațiile.
S-a creat un reflex condiționat, „dreapta“ simțindu-se datoare să ridiculizeze acuzațiile care se cumulează îngrijorător împotriva DNA, a SRI și mai nou SPP, dar – așa cum spuneam – mai înainte de a fi întreprins cea mai mică verificare.
Puteți citi integral această analiză pe site-ul dw.com/ro
