„Maximum de retorică obscenă s-a întâlnit pe Național Arena când galeria lui Dinamo a început să strige «M..E PSD»”, explică un profesor de comunicare de la SNSPA.
”După vâltoarea de ieri stârnită de tăblițele suedeze și reacțiile stupide ale diverșilor ziariști, vă pot spune, ca fost consultant politic, că toată această dezbatere avantajează PSD.
Pe lângă iritarea și mobilizarea electoratului care nu prea înghite hipsterisme de tip M..e!, toată creativitatea pusă în slujba felației politice denotă disperare. Un soi de act ratat.
Nemaivorbind de valoarea morală și intelectuală a unei asemenea campanii…
Cu cât se va insista mai mult pe această dezbatere, cu atât PSD va ieși mai câștigat, iar alte subiecte importante nu vor avea vizibilitate”, a scris fostul consultant politic Dan Andronic pe pagina sa de Facebook.
La fel şi eu, am coordonat mai multe campanii electorale. Din cercetările sociologice parcurse de-a lungul anilor, am constatat că “anticorupţia” nu vinde. Electoratul nu este preocupat de această temă.
Dacă acum, prin stârnirea jihadului haştag rezist, toată lumea discută despre penali şi hoţi este pentru că un laborator social experimentează un nou model al vechiului divide et impera. Piesa a mai fost jucată şi în Italia, când guvernul creştin-democrat s-a opus înfiinţării de baze militare în sudul Peninsulei. Jurnaliştii au denumit munca de laborator SID Paralel. Atunci s-a reuşit o chestiune similară – divizarea societăţii şi distrugerea partidelor vechi.
Astăzi, când unele laboratoare lucrează la macronizarea Europei, e clar cine are de câştigat din apariţia partidelor progresiste, cu o singură agendă: partidele vechi sunt ticăloase.
Apariţia de noi formaţiuni, stipendiate de mari corporaţii, face parte din noul proiect al Şcolii de la Frankfurt, prin stârnirea unor agende off-topic, pentru a se distrage atenţia de la chestiunile concrete şi reale ale societăţii.
Când forţa agregată a României a presat asupra capitalului străin – mai clar, când au început să se mărească salariile românilor –, a apărut şi fenomenul haştag rezist, cu participarea lui Steven van Groningen, președinte și CEO al Raiffeisen Bank, la fenomenul plenar de beculire a Guvernului.
Încă procentul de salarii este sub 30% din PIB, mult mai puţin decât în celelalte ţări est-europene. Suntem la limita de jos, alături de Irlanda şi de Grecia. Poate aşa ne şi explicăm de ce coloşii internetului Facebook, Google au sedii în Irlanda. Forţa de muncă ieftină şi o taxare mică duc la profituri mari. O creştere salarială nu convine CEO-iştilor. O forţă de muncă ieftină nu înseamnă neapărat că e şi eficientă. Fiind trimişi la periferia Europei, stăpânii lor se mulţumesc cu cifrele din profit, România fiind una dintre ţările cu cea mai mică rată de fiscalizare a impozitului pe profit din Europa. 10% pe dividende, 10% pe profit e mult sub 40% din Germania sau 36% din Franţa. În plus, marii directori nu ştiu cum se traduce “M..E PSD”. Se amuză. Ar vrea să aibă un premier de paie. Aşa cum era Cel poreclit zero. Care să le dea ajutoare de stat la greu. Fără ca cineva să conteste la Bruxelles.
Revenit la tema din agendă, obscenizarea rezistenţei, orice cercetător din câmpul social poate depista forţa de ripostă a majorităţii populaţiei care nu doreşte trivialităţi şi injurii în viaţa publică. O coalizare a nemulţumiţilor de starea de tensiune impusă în societate de fenomenul rezist e posibil să întărească PSD în opţiunea de vot a românilor conservatori.
O lume tăcută, care nu se exprimă, n-are predicate şi nici epitete, merge de obicei la vot, pe când partea progresistă a societăţii preferă jihadul de net în locul votului politic.
Şi astfel cei care vor să dărâme PSD îl întăresc.
