Definiţie: „Negaţionismul istoric (…) e o denaturare a registrului istoric. Este adesea menționat în mod incorect sau intenționat ca revizionism, dar acest termen denotă o cercetare academică legitimă a reinterpretării registrului istoric și punerea la îndoială a opiniilor acceptate”.
Party în Herăstrău
Sute de persoane au încălcat sâmbătă noapte măsurile de distanțare socială impuse de autorități și au participat la o petrecere, pe malul Lacului Herăstrău.
Un restaurant din parc şi-a reluat activitatea şi a oferit mâncare şi băutură la pachet, în regim takeaway. Oamenii au rămas în apropiere şi au petrecut ca și cum nici o reglementare nu ar fi în vigoare.
Mai multe imagini postate pe Facebook surprind tineri care stau în picioare, adunaţi în grupuri, la una dintre terasele din parc, unde muzica este dată la maximum.
Adunările mari de oameni sunt interzise, aşa că poliţiştii şi-au făcut apariţia, dar nu i-au putut amenda pe petrecăreţi, pentru că nu aveau bază legală.
Abia de luni vor fi putut să fie date amenzi celor ce încalcă legea privind restricţiile impuse în starea de alertă, în vederea evitării contaminării cu noul coronavirus.
Protest anti-Covid/antiguvernamental
Peste 100 de persoane s-au adunat vineri după-amiază, la Piaţa Victoriei, pentru a cere Guvernului socoteală cu privire la măsurile impuse pentru combaterea Covid-19.
Manifestanţii aceştia puneau la îndoială existenţa pandemiei şi cereau ca autorităţile române să le pună la dispoziţie dovezi în acest sens.
Protestul a fost organizat pe Facebook, de către Frontul Civic Unit, înfiinţat recent, care a notificat Primăria Capitalei cu privire la acest eveniment, organizat de la ora 17.00.
În imaginile transmise se vede foarte clar că aproape nici unul dintre manifestanţi nu poartă mască şi stau de vorbă în grupuri mai mari de trei persoane, sfidând solicitările autorităţilor.
Viorel Cataramă, afaceristul negaţionist Covid-19
Negociatorii Jandarmeriei au discutat îndelung cu manifestanţii, explicându-le că protestul lor încalcă recomandările din starea de alertă anunţată de Executiv.
Jandarmii au adus măşti pentru manifestanţi, oferindu-le acestora posibilitatea să le poarte, pentru a-i feri pe ceilalţi de o eventuală infectare cu coronavirus.
Legătura dintre protestul din week-end şi următoarea subtemă e simplă: la protest, care a continuat şi sâmbătă, şi-a făcut simţită prezenţa şi Viorel Cararamă.
Săptămâna trecută, Cataramă şi-a anunţat intenţia de a merge la Bărbuleşti, localitate din Ialomiţa cu un număr mare de îmbolnăviri de coronavirus, să socializeze fără mască, mănuşi şi celelalte măsuri de protecţie a altora şi ale domniei-sale, pentru a demonstra că virusul acesta nu există sau e altceva decât se spune.
„Cataramă afirmă că 1.000, 10.000 sau 30.000 de morţi nu justifică măsurile de încălcare a drepturilor și libertăților.”
Omul de afaceri afirmă că virusul e o banalitate, care nu necesită tot concertul de măsuri de protecţie, izolare şi downturn luat pe întregul mapamond. Viorel Cataramă s-a afişat ostentativ vorbind, strângându-se în braţe şi pupându-se intensiv cu localnicii.
Apoi, a fugit acasă şi a început să facă gargară cu albastru de metil, să-şi ia temperatura îndelung şi, pentru a demonstra că între el şi românul simplu nu este nici o diferenţă, şi-a cumpărat un dispozitiv de măsurat nivelul oxigenului din plămâni. Ritmic, Cataramă a ieşit pe televiziuni.
Omul de afaceri a apreciat duminică seară, la Antena 3, conform site-ului Ştiri pe surse, că „1.000, 10.000 sau 30.000 de morţi nu justifică” măsurile de încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale, în lupta cu noul coronavirus.
Viorel Cataramă a adăugat că nu a negat niciodată existența virusului Covid-19, dar economia trebuie lăsată să funcționeze, pentru că oricum „în România mor 750 de oameni pe zi”.
Cataramă a mai apreciat că românii „au fost injectați cu frică” și că „preşedintele României şi Parlamentul sunt vinovaţi pentru genocidul care are loc în România”, fără să explice clar în ce constă acest genocid.
Afaceristul ar fi încercat fără succes să se interneze în spitale în care se tratează pacienți care au Covid-19. Totul este, spune acesta, un experiment-protest, prin care vrea să demonstreze că măsurile de izolare fac mult rău economiei și ar fi exagerate.
El nu detaliază ce ar face dacă în fabrica lui ar apărea, după înlăturarea măsurilor anti-coronavirus, un focar de Covid-19.
Va continua producţia? Cu cine? Cum anume va proceda? Va trece la muncă, în rând cu salariaţii săi, pentru a suplini forţa de muncă infectată? Aceste lucruri simple, factuale, concrete rămân neexplicate, ca şi finalitatea demersului.
Trăim în miezul evului relativizării complete a adevărului
Rândurile care urmează nu sunt critice, ci analitice. Lumea în care trăim are pusee de ameţeală, combinată cu un vertij tot mai puternic, care dă într-o finalitate delirantă, după ce, pentru perioade lungi de timp, simulează normalitatea.
Ultima dată când s-a produs un astfel de puseu delirant, la nivel global, a fost în timpul exploziei epidemiei de comunism, care a început în 1917.
Ca la un semn, conducerile statelor cotropite de acest virus au dat, decalat în timp, ordin ca vectorii de forţă ai sistemului să spună acelaşi lucru. S-a produs un fenomen de infectare.
Aflaţi în imposibilitatea de a supravieţui altfel, o mulţime de oameni inteligenţi din stratosul social a început, la un semn, să spună aceleaşi imbecilităţi.
Ingredientul de bază al acelei lumi a fost că lumea întreagă aflată sub influenţa virusului comunist a acţionat ca o maşină care are numai pedala de acceleraţie.
O pedală de acceleraţie pe care, dacă nu o apeşi „până la blană”, ca zevzecul, declanşează uciderea ta, a şoferului. Ce se întâmplă însă cu maşinile care sunt conduse de şoferi care apasă pedala de acceleraţie „până la blană”, încontinuu? Răspuns simplu: intră în zid.
Diferenţa dintre acea lume şi aceasta este că acum avem două părţi. Una este infectată şi apasă pedala la maximum, tinzând să arunce maşina umanităţii drept în zid, iar cealaltă parte îşi păstrează cumpătul şi raţiunea şi foloseşte frâna, ambreiajul, schimbătorul de viteze şi dialogul cu şoferul, pentru a încerca să împiedice sinistrul.
În cursul acestui proces însă apar manifestări abnormale. Şoferul, în tembelismul lui lucrativ, pentru a-şi justifica sieşi acţiunea sa sinucigaşă, creează o întreagă naraţiune paralelă cu realitatea lucrurilor, pentru a explica de ce face ceea ce face şi faptul că de vină pentru îndreptarea spre zid este fix companionul său, care reprezintă vocea raţiunii.
Efectul este că apar două realităţi opuse una alteia, care îşi afirmă fiecare supremaţia. Nenorocirea e că în maşină mai există şi pasagerii, care au alte păreri, fiecare constituindu-se într-o realitate falsă, diferită de toate celelalte.
Trăim în miezul evului relativizării complete a adevărului factual al lumii noastre. Am impresia că în perioada următoare voi scrie foarte mult despre acest lucru, care creează stres social şi pune o presiune de tip anarhic pe societalul actual.
