PSD este activ și sprijină Referendumul pentru reglementarea normalității (sic!) căsătoriei între un bărbat și o femeie și, împreună cu ALDE, se poziționează împotriva acaparării de către o forță exterioară jocului democratic (Statul Paralel) a vieții politice.
Sigur, partea a doua necesită nuanțe, întrucât sunt destui care nu înțeleg miza acestei lupte,„Corupția” fiind gardul pe care s-au legat toți câinii globaliști care opresc mersul țării, zgomotul lătrăturilor – dat la maximum pe mass-media și pe rețelele de socializare – luând locul realității pentru cei cu un discernământ labil.
Întrebarea pe care le-o pun mereu – și la care nu pot răspunde – este: ce anume împiedică opoziția să lupte pe aceste fronturi, să împlinească dezideratele publice care aparțin maselor, iar nu unei minorități încrâncenate, așa cum arată astăzi publicul din ce în ce mai subțiat, dar și din ce în ce mai fanatizat, reunit sub sigla #rezist?
Dacă la USR, partid făcut de servicii la comanda organizațiilor „Soros”, lucrurile sunt străvezii, e mai dificil să vezi ceva normal în modul de acțiune al unui partid istoric. Din care a rămas numai carcasa.
Cine-l oprește pe Ludovic Orban să denunțe Statul Paralel, când el însuși a fost o victimă a acestuia, atunci când DNA a hotărât că trebuie să-l scoată din cursa pentru Primăria Bucureștiului? Prin ce miracol a devenit PNL un partid progresist care împiedică, prin diverse tertipuri juridice, referendumul, la ordinul dat de elitele globaliste prin Johannis?
Iată cum glisarea spre stânga globalist-progresistă a PNL face ca PSD să ocupe zona conservatoare și suveranistă, deși nu are pic de consistență doctrinară pe această zonă și nici suficiente cadre ce pot să o acopere. Dar au instinctul politic să înțeleagă ce vrea societatea și să acționeze în consecință.
Partidul care își va direcționa prora și va înainta cu forță în centrul politic identitar-conservator, fie că va fi PNL (imposibil în actuala conjunctură internă), ALDE (care este captiv momentan într-o internațională de extremă stânga și are în liderul Tăriceanu un neoliberal d.p.d.v. economic, deci oarecum străin de conservatorismul economic ce se opune, prin familie și comunitate, agresiunii compacte a buldozerului corporatist) sau PSD (un partid socialist interesat exclusiv de putere și conservarea acesteia, ezitant și incoerent în asumarea unui program identitar mai mult decât din oportunism, d.p.d.v. economic deciziile luate până azi fiind cvasineoliberale), repet, partidul care se va transforma într-unul autentic conservator (de tipul polonezului PiS sau al maghiarului FIDESZ), acela va câștiga la pas alegerile viitoare. Asta dacă nu se va naște o nouă forță politică în „burduf nou”, care să adune toți conservatorii din partidele actuale și să capteze șuvoiul enorm din societatea civilă (autentică) – ceea ce pare, în circumstanțele actuale, foarte puțin posibil. Dar nu complet imposibil.
Singura problemă majoră sunt serviciile, care vor căuta să acopere și acest segment nereprezentat politic printr-o făcătură, așa cum sunt deja obișnuite să o facă. Deja prin Ponta construiesc un partid care atrage acoperiții și câțiva nemulțumiți din PSD.
Din dorința de a atrage serviciile de partea lor, actuala coaliție nu a făcut decât să crească bugetele acestora. Din 2005, bugetul anual al SRI a fost în medie de 400 de milioane de euro.
Noua Securitate ne-a costat, în nici 20 de ani, oficial, 5 (cinci) miliarde de euro. Neoficial, Dumnezeu știe, probabil că dublu. S-a dezvăluit de curând faptul că „doar” 3.000 de euro ne costă ziua de filaj. Au fost filaţi sute de mii de români, ani în șir. După cum a declarat preşedintele Comisiei parlamentare pentru controlul activităţii SRI, Claudiu Manda, au fost interceptați peste 6 milioane de români între anii 2005-2016.
Monica Macovei vorbea în anii trecuți de un sistem de interceptare electronic al SRI de 1 miliard de euro. Ies în fiecare zi detalii despre protocoalele secrete dintre SRI, DNA și justiție.
PSD pare că nu înțelege cum arată imaginea mare, care sunt jocurile și modul în care sunt fagocitate partidele cu relevanță națională.
România a ajuns o pușcărie în aer liber, în care unui judecător de la Curtea Constituțională i se pun microfoane în baie și este încătușat cu public – întocmai ca pe vremea Tribunalelor Poporului, care distrugeau „dușmanul de clasă” al Revoluției Socialiste – numai datorită faptului că s-a opus legilor Big Brother, un vector esențial al politicii globaliste de control total al populației. Iar unul dintre cei care a conspirat, după spusele victimei, judecătorul CCR Toni Greblă – deja achitat de Înalta Curte de Casație și Justiție pentru toate capetele de acuzare – alături de Kövesi și gen. Coldea, este chiar George Maior, aflat și astăzi în postul de ambasador al României la Washington. Ambasada SUA aplaudă sistemul: Klemm este încântat permanent de prestația Codruței Kövesi. Ca și prietenul dlui Pleșu, Gabriel Liiceanu, pentru care șefa DNA este încarnarea „Slujirii”.
Gen. Coldea a fost decorat de mai multe state din Vest.
Pare că suntem un experiment reușit.
Noua Securitate, care a devenit biciul arnăuțesc al Globalismului, nu face nimic altceva astăzi față de ce făcea ieri. Dacă înainte apăra Partidul Comunist, astăzi zeul ei este Soros. Ca și al lui Andrei Pleșu de altfel, care-l slujește din poziția de succesor pe viață în Fundaţia pentru o societate deschisă. De aici și sprijinul total dat în campanie partidului „salvaționist” de extremă stânga progresistă, USR, dar și admirația sa publică pentru fosta procuroare comunistă Monica Macovei, precum și pentru DNA-ul Codruței Kövesi, cea pentru care Constituția României este un moft bun de pus între paranteze atunci când „situația” o cere. S-a remarcat și modul în care-l inocentează public pe acest dement mesianic, prezentat ca un bătrân nonagenar lipsit de energia de a direcționa politica lumii, cu toate că abia a transferat 18 miliarde de dolari din averea sa către fundațiile presărate în mai toate țările de pe glob.
Tot în același curent de gândire intră și proaspătul progresist Ludovic Orban, liderul „opoziției”, al cărui tată, Orban Imre, a fost ofițer de Securitate în anii ’50, anii terorii staliniste. Dacă ieri tatăl era brațul armat al bolșevizării României, astăzi fiul cedează partidul istoric al Brătienilor Statului Paralel, instrumentul elitelor globaliste din România.
Pe acest fond, în care opoziția noastră politică împreună cu președintele României apără cuceririle revoluționare ale globalismului și nutresc public un dispreț general la adresa societății românești (marea moștenire lăsată de răsfățatul „elitelor”, Băsescu), nu poate să ne mire aderența unei părți substanțiale a votanților la discursul oportunist al PSD. Întrucât opoziția și președintele țării nu numai că nu oferă nimic, dar se și opun compact agendei societății românești, cel mai flagrant exemplu fiind cel al Referendumului constituțional, cerut de peste 3 milioane de cetățeni.
