Influența puternică pe care conducerile universităților de Medicină și Farmacie o au în Parlament este bine cunoscută.
Foarte mulți rectori și prorectori, dar și decani ai facultăților de Medicină sunt puternic ancorați în politică și folosesc această pârghie pentru a atrage cât mai multe fonduri către instituțiile de învățământ superior pe care le păstoresc.
În niciun caz nu ar fi un lucru rău dacă conducerile universităților de Medicină și Farmacie ar atrage multe fonduri care să fie folosite pentru dezvoltarea instituției academice, însă aceste personaje au ca prim obiectiv sporirea veniturilor personale – aflate oricum la un nivel foarte ridicat pentru țara noastră – și a puterii lor de influență.
Un grup de parlamentari PSD din Camera Deputaților vrea să crească semnificativ puterea UMF-urilor și, implicit, să aducă mai mulți bani pe mâinile celor care conduc aceste universități, trimițând organizarea Rezidențiatului de la Ministerul Sănătății la cel al Educației.
În acest moment, Ministerul Educației are un rol doar în aprobarea metodologiei.
Ne putem aminti că nu cu mult timp în urmă, Rezidențiatul a fost întârziat foarte mult tocmai pentru că nu exista un ministru cu putere întreagă la Educație, care să dea cu subsemnatul.
Dacă inițiativa legislativă de trecere a examenului la Educație va trece de Senat, care este cameră decizională, ministerul de pe Strada General Berthelot va avea un rol mult mai important.
Ciudat și poate ilogic este că tinerii medici care vor fi angajați ai Ministerului Sănătății vor fi aleși de către Ministerul Educației.
În același timp, Definitivatul în medicină ar rămâne la Sănătate.
Se ridică aici o mare întrebare legată și de relațiile contractuale dintre viitorii medici rezidenți și angajatorul lor, Ministerul Sănătății, prin unitățile sanitare.
Ce autoritate legitimă are asupra unui angajat un angajator care nu a participat la selecție?
În același timp, Ministerul Educației pare transformat într-o firmă de recrutare angajată de Ministerul Sănătății.
