Vizita de cinci zile a lui Marcel Ciolacu în SUA reprezintă nu doar călătoria vieții lui pentru a fi undeva departe, ci pentru a ajunge cineva.
Nu prezidențiabili ne macină mintea, acum, ci rolul noului Herzen al politicii dâmbovițene, în contrast cu Bakunin-ul cuibărit în Camera Deputaților, cu misiunea de a prelua ștafeta de lider PSD, dacă se întâmplă minunea: „Ciolacu – președinte.”
Ieri dimineaţa, premierul Marcel Ciolacu a depus o coroană de flori la Cimitirul Eroilor din Arlington. Nu știm dacă a observat înscrisul de pe o piatră de mormânt, aproape de intrare: „am fost unul dintre cei mai puternici oameni din lume, pentru că am avut consilieri mai deștepți decât mine.”
citește și: Păcatele lui Kissinger
S-a întâlnit mai apoi cu Lloyd Austin, secretarul american al Apărării, respectiv cu Antony Blinken, şeful diplomaţiei americane. Marcel Ciolacu va discuta și cu Jennifer Granholm, secretar pentru Energie al Statelor Unite ale Americii.
Marcel Ciolacu a cântat partitura: „avem bani, avem valoare…”
O agendă împlinită pentru un șef de guvern al României. De cinci ani, niciun prim ministru n-a mai călătorit pentru întâlniri la vârful administrației SUA. Românii n-au mari așteptări. Nu li se vor ridica vizele, nu vor fi mai fericiți de Moș Nicolae, că reprezentantul lor nu va sărbători aici, ci acolo. Că diurna lui e în dolari, pe când ale celor mulți, vouchere goale.
Nu știm de ce a fost dusă și sinistra de la educație. Ce rol ar putea avea?
Trebuie să recunoaștem, Marcel Ciolacu a făcut un pas mare spre candidatura la președinție. A furat startul, cum s-ar zice. E primul candidat la șefia statului care merge „să ia lumină” la vedere. Nu știm dacă Mircea Geoană a luat-o înainte, dar oricum – vorba liderului PSD – românii nu votează un independent. Înainte de plecare peste mări și țări, Ciolacu a explicat ferm reporterilor că secretarul general al NATO nu-și găsește un loc în PSD. Mai pe șleau,” noi nu te vrem.”
Turnirul electoral al lui Mircea Geoană să fie făcut pe persoană fizică autorizată? Nu credem. Are și el acolo o filieră.
Frica de Simion și rânjetul cabotin al lui Ciolacu
Să le spună, oare, americanilor că ar juca finala cu amicul său de guvernare Nicolae Ciucă și să îndemne oficialii să facă instituțiile lor ce vor, numai să nu ajungă la dezbaterea finală cu George Simion? Mai e timp. În vechiul lor obicei, americanii nu pariază pe cel mai lingușitor, ci pe cel cu mai multe voturi. Are și liderul AUR șansa lui, dacă se deschid porțile republicane. Un lucru e cert. SUA nu-și permit să riște un post cheie al unui stat partener strategic. După părerea noastră, dau „lumină” la mai mulți și se decid în ultimul ceas.
Momentan, nu ne batem capul cu șansele de Primadonă ale unuia sau altuia, ci despre cine este noul Alexander Ivanovici Herzen în politica românească și cine e Nicolae Bakunin.
După cum se știe, primul a fost un socialist moderat, preocupat de modul în care societatea influențează personalitatea individului, de realismul zilelor trăite, fără preocupări de ereditări politice, al doilea – Bakunin – un răzvrătit doctrinar, un revoluționar pur-sânge, considerat părintele anarhismului modern.
Întâiul a fost inspirațional, al doilea – de-a dreptul venal pentru bolșevici.
Herzen și Bakunin, pe stil nou
Fără a fi citit exegeza lui Herzen, Ciolacu aplică întocmai ideile sale. “Maselor le place autoritatea, Sunt orbite de aroganța și strălucirea puterii, sunt ofensate de cei independenți,” zicea Herzen.
Nu e un secret pentru nimeni că, de mai multă vreme, liderul PSD îl pregătește pe Alfred Simonis, pentru a-i deveni succesor, doar ca să-i stăvilească lui Sorin Grindeanu ascensiunea pe locul lăsat vacant de el, dacă poporul îi va da demnitatea visată.
Năzdrăvanul Alfred Simonis, necalibrat doctrinar și cu gura slobodă, înjură ca birjarii sau – mă rog – cade ca fraierul în cursă, când își simte demnitatea rănită.
Niciunul dintre corifeii puterii de azi nu a citit marea literatură rusă și nici nu știe că în secolul XIX, gânditorii ruși au creat paradigme adverse liberalismului bastilian. “Cerințele vremurilor noastre sunt sociale, nu economice,” profețea Herzen. Și Marcel Ciolacu e acolo. Știe că “istoria e o improvizație care bate la o mie de uși.”
E meritul lui Isaia Berlin de a analiza profunzimea ideilor lui Herzen, în contrast cu bovaricul Bakunin, care a lăsat idei puține și a prefigurat un viitor sumbru.
“Gândirea lui Bakunin este aproape întotdeauna simplă, transparentă și limpede, limbajul este pătimaș, direct și variat, mișcându-se între culmi de claritate retorică, uneori exploziv, cel mai adesea polemic, când nu e ironic, niciodată serios sau aplicat,” scrie cel mai profund gânditor liberal al secolului XX, Isaiah Berlin, în lucrarea “Gânditorii ruși.”
Nu-i așa că socialiștii kaviar de la noi le seamănă? Dar cine să fie noul Dostoievski, în stare să se inspire din ideile lui Marcel Ciolacu, un socialist aplicat care tocmește prezentul, la fel ca Alexander Herzen, fără a gândi la viitor? Păi, și atunci, să rămână Alfred Bakunin fără sprijin? Cărțile mari se scriu din personaje pitorești. Marcel Herzen și Alfred Bakunin sunt tot ceea ce trebuie unui nou letopiseț.
Vocile lumii
Isaiah Berlin
Cel mai mare gânditor liberal al secolului XX
“Istoria nu e o improvizație, ea bate la o mie de uși. (..) Prezentul este propria-i împlinire, el nu există de dragul unui viitor necunoscut. Goethe ne-a spus că nu există nicio asigurare că omul trebuie să se mulțumească cu prezentul. Acesta este răspunsul lui Herzen către toți marxiștii, care îndemnau lumea să se sacrifice pentru viitor,” a scris Isaia Berlin în cartea “Gânditorii ruși.”
