Cristian Botez se poate bucura de centrul de excelenţă al academicianului Irinel Popescu, cel care a realizat primul transplant de ficat din România, acum aproape 20 de ani.
Andi Laslău, alt coleg de generaţie, scrie pe Facebook că aseară s-a săvârşit minunea la care spera din tot sufletul. Alături de el, sute de alţi prieteni şi oameni cărora Cristi, cum îi spunem noi, le-a sărit mereu în ajutor. „Fratele meu mai mare a trecut cu bine peste un mare hop din viața lui. Cel mai mare de până acum!“ – scrie Laslău pe pagina grupului special creat pentru el. În weekend, mai mulţi susţinători şi prieteni au format grupul „Pentru Cristi. Cristian Botez“ pentru găsirea unui donator.
S-a întâmplat să apară un pacient în moarte cerebrală, a cărui familie a fost de acord cu prelevarea organului atât de necesar salvării vieţii lui Cristi.
Nu ştim cine este donatorul. Dar ne rugăm pentru sufletul său şi pentru dărnicia familiei care a salvat prin această acceptare şi alte vieţi, nu numai a lui Cristi. Dumnezeu să-l primească în împărăţia Sa şi să-i binecuvânteze pe cei care-l petrec pe ultimul drum. Aşa se zice la noi, creştinii.
Nu ştim dacă în toate escapadele de pe front, fie în Egipt, Irak, fie la Kandahar, Cristi a mai trecut prin astfel de încercări. S-a salvat de gloanţe, de obuze, de mitraliere, dar era să-l răpună un ficat lovit, obosit şi prea chinuit în ultimii ani.
Poate că nu l-a cunoscut pe Atotputernic, dar cu siguranţă îl va descoperi acum.
La 54 de ani, Cristian Botez adună o experienţă uriaşă în domeniul presei de calitate. La fel de uriaşă ca a profesorului Irinel Popescu în domeniul transplantului. Salvatorului de vieţi de la Fundeni i s-a spus că are o mână şi o echipă de aur. Puţini însă l-au poreclit „Mâna lui Dumnezeu“.
România dă clasă în regiune, cel puţin în transplantologie, acolo unde contează experienţa, dar şi compatibilitatea de organ.
Toate le aşază doar bunul Dumnezeu cu mâinile celor care fac minuni. Minunea s-a întâmplat în Postul Paştelui. De reţinut şi de luat aminte.
Simplele noastre rugăciuni şi facerile lui de bine, el fiind o fire extrem de altruistă, poate că-l vor călăuzi pe drumul acceptării organului, ultima staţie din lungul travaliu al lucrului nescris, dar de povestit.
Omul cuvintelor şi al jurnalelor vizuale s-a potrivit la Fundeni cu cel al salvatorului de profesie, magicianul care, prin ştiinţă de carte şi experienţă, are un şir lung de vieţi salvate.
Puţină lume ştie că luptătorul pentru cuvinte şi căutătorul de poveşti din deşert şi până în vârful munţilor e şi o fire romantică. A scris mai multe poezii.
Şi-a început cariera la „România liberă“, ca fotoreporter în secţia foto a ziarului. La început, mărturisea el, aparatul foto îl folosea pentru a agăţa fete frumoase. Ulterior a evoluat la jurnalele de imagini, pentru a se califica la un warrior al fotoreportajului de front, un demn urmaş a lui Mile Cărpinişan.
La Revoluţie a fotografiat evenimentele minut cu minut. Imediat după 1990 a avut oferta de a pleca în Olanda să joace fotbal în Liga a IV-a. A preferat să rămână în ţară. În 1991 s-a angajat ca fotoreporter la ziarul „România liberă“. Apoi a fost jurnalist de investigaţii la „Evenimentul Zilei“. Aproape toate ziarele şi revistele l-au avut colaborator. Înzestrat cu o energie fantastică, a transmis publicului românesc corespondenţe speciale din Port au Prince, din Haiti, pentru Evenimentul Zilei, Antena 1 TV.
A fost de mai multe ori la Kandahar (Afganistan) cu trupele de menţinere a păcii.
Corespondenţele sale din Irak au fost fascinante. Mereu a simţit pulsul la puls 200, vorba maestrului Ioan Chirilă.
Corespondenţe din Cairo, Piaţa Al-Tahrir (revoltele din februarie 2011), pentru Timpul, Hotnews, 10 TV, Antena 1 şi 3.
Corespondenţe din Osaka şi Tokyo, 14-25 martie (marele cutremur din Japonia), pentru Hotnews.
A început Dreptul şi Jurnalistica. Pe niciuna nu a terminat-o. Era prea prins de realitatea care ardea în jurul său.
Cristian Botez are doi băieţi minunaţi. Unul este medic.
În încheiere, l-aş îndemna cu rugămintea: „Dumnezeu ţi-a făcut doar un semn. Ai grijă ce faci de-acum înainte!“.
P.S.: Ştiu că o întreagă juntă era pregătită să-l facă erou la 10 august 2018. Dar sistemul pe care erau pregătiţi unii să-l hulească şi să-l stigmatizeze i-a salvat viaţa.
