Prevederile legilor educației naționale, propuse de ministrul Sorin Cîmpeanu, stârnesc valuri de interpretări și de contestări. Un fapt profund democratic. Dar care sunt tezele și antitezele de la București?
Când dezbaterile de idei sunt închise într-o cameră, se spune că experții lucrează la legile siguranței naționale.
În cazul legilor educației naționale, procesul este deschis. Poate că niciun pachet de legi nu a fost supus, atât de mult timp, dezbaterilor publice. Ceea ce dizolvă bruma de conspirativitate și permite zorilor să-și impună dreptul la lumină.
O peltea de enunțuri, transformată într-un invertor
Un pachet stufos de legi vine să împacheteze forma fără fond a “României educate,” singurul proiect din viața președintelui Klaus Iohannis.
Este meritul profesorului Sorin Cîmpeanu, actualul ministru al educației naționale, că a dat sens unui principiu enunțiativ, extrem de speculativ al documentului emanat de la Palatul Cotroceni.
Faptul că deficiențele normei, propuse spre dezbatere publică, sunt corectate din mers, e semn că trenul “vacanței mari a educației” s-ar cam retrage în depou.
Legile educației naționale: excelență și echitate
Principiile sunt clar definite: excelență și echitate. Performanțele trebuie pregătite, nu doar recunoscute oficial, în momentele de glorie.
Contrar curentului progresist, care plânge cu ochi de ceapă reînființarea liceelor de elită, acuzând inițiatorul de intenții segregaționiste, susțin revenirea la admiterea în licee.
Până și comuniștii au păstrat școlile de elită din perioada interbelică. Nu poți face performanță școlară în clase mixte, compuse de idioți și din veritabili performeri.
Pachetul de legi ale educației vine să rezolve inechitățile din sistem și să susțină performanța, zic inițiatorii acestuia. Dar nu trebuie să-i credem pe cuvânt. E mai bine să buchisism normele, groase cât ceaslovul lui Ion Creangă.
“Zi-mi ce învățământ ne dai azi, ca să știm cum va arăta țara mâine!”, zice o vorbă veche.
Bac-ul e doar o haltă, nu o destinație
Experții ministerului educației nu pot fi acuzați că nu au luat pulsul societății. Recent, au corectat deficiența constatată de consiliile reprezentative ale elevilor, legate de dreptul de vot al reprezentanților acestora în forurile de conducere ale școlilor.
Examenul unitar la Bacalaureat este criticat, uneori cu supra de măsură. BAC-ul e doar o haltă pe calea devenirii, nu o destinație.
Poți să fii un bun meseriaș și fără a avea Bac-ul luat! Cum poți să ajungi un universitar mediocru, doar pentru calitatea ta de aparținător al unei rețele, civile, bineînțeles, așa și un breslaș, dar cu știința lucrului bine făcut.
Și ieri și azi, există activiști, zeloți ai diferitelor cauze, care au trecut și mai trec prin universități precum gâștele prin apă, fără a-și umple de conținut trupurile costelive.
Și Brâncuși a făcut Școala de meserii
Pachetul legilor lui Cîmpeanu readuce un act ratat în dezbatere publică: învățământul profesional sau școala de meserii? Oare am uitat că, însuși, Constantin Brâncuși, cel mai mare sculptor modern al lumii, a absolvit o astfel de unitate de învățământ?
Mulți miniștri de dinaintea lui Sorin Cîmpeanu au încercat să impulsioneze acest gen de învățământ, orientat pe o carieră practică.
Am trăit vremuri în care părinții respingeau ideea trimiterii copiilor lor la “profesională.” Și acum – ca o consecință – întreaga societate duce lipsă de meseriași.
citește și: Laptopul lui Hunter Biden sau despre conspirația tăcerii
Am spus-o de mai multe ori, decât să livrăm occidentului servitori cu diploma universitară, mai bine pregătim sudori sau frizeri cu înaltă calificare. La fabricile de mașini din Germania un sculer-matrițer poate lua “5000 de euro în mână.”
Dacă intră în vigoare variantele actuale ale pachetului de legi ale educației, într-un an de zile de la promulgare acestora, școlile profesionale se transformă în licee de profil, care vor acorda diplome – recunoscute în Europa.
Gramatica în licee previne criminalitatea lingvistică
Ce-i rău că se reintroduce gramatica limbii române în licee? Există atâția limbă-plimbă-n romgleza progresistă, încât făuritorii frumoasei noastre limbi se învârt ca titirezul în mormânt. Mulți compatrioți au învățat pe de rost versetele satanice ale hulirii neamului, măcar să nu bage așchiile trivialității și sodomizării limbii în ochii cititorului respectuos și cu teamă de a nu face greșeli.
Celor câteva puncte tari din pachet le-am contrapus, în antiteză, o serie de prevederi regresive, cum ar fi permanentizarea rectorilor în funcții pe viață, înființarea unui directorat politic, în subordinea ministerului, care să controleze directorii din școlile aparținând sistemului de stat, precum și utopica prevedere de mărire cu 43 % a salariilor profesorilor.
Și în vechea lege era prevăzută obligația statului de a finanța, cu un procent de 6 % din PIB, educația. Niciun guvern nu s-a ținut de prevederile legii. La fel ca la pensii. Domnul a dat, guvernul a luat. Fie numele “Alesului” lăudat.
Încercări de reducere a abandonului școlar
Prea puțină lume discută despre programul inițiat de ministerul educației privind reducerea abandonului școlar. Peste 2.500 de unități de învățământ cu vulnerabilitate ridicată vor beneficia de granturi guvernamentale, astfel încât vor putea acorda atât burse copiilor nevoiași, cât și o masă caldă. Sunt alocate 564 de miloane de euro din PNRR.
Oricum, acțiunea temerară a lui Sorin Cîmpeanu, de a răsfira norii cu cornetele slobozite de puștile de jucărie, face parte din puținele cazuri în care imposibilul poate fi făcut posibil, la români.
P.S. Din nou, educația fizice și cultivarea sportului de masă sunt opționale. O națiune, înainte de a fi vrednică, trebuie să fie sănătoasă.
Vocile lumii
Costi Rogozanu
Publicist și dascăl de la țară
“E în dezbatere noua lege a educației. Am văzut critici justificate, dar și multe băgări în seamă aiurea, că doar la școală și fotbal se pricepe tot poporul. Eu cred că avem o «viziune spartă», care era prezentă oricum din proiectul ultra-superficial demarat de Iohannis: descentralizare prin centralizare, incluziune prin excludere”, scrie în Libertatea, Costi Rogozanu, care predă la o școală din mediul rural din județul Vrancea.
