Spun „cer“, dar de la ce este necesar până la ce este și real calea e lungă. Oamenii, de cele mai multe ori, judecă după buget: câţi bani au şi câte produse dintre cele necesare traiului pot să cumpere. Cel mai la îndemână indicator fiind coşniţa. Pentru că partea cea mai mare din veniturile populaţiei se duce pe consum. Urmată de facturile la lumină, căldură şi apă caldă. Plata creditelor făcute la bănci şi „plinul de benzină“ sunt şi ele facturi costisitoare, fiind însă suportate numai de o parte a populaţiei.
Consumul variază între două repere, ambele esenţiale. Primul: venitul; banii câştigaţi. Al doilea: cheltuielile pe piaţa bunurilor și serviciilor. Fără cele două condiţii, care să fie îndeplinite simultan, cercul consumului nu se închide.
Trimestrial, Institutul Național de Statistică face o radiografie a veniturilor și cheltuielilor din gospodăriile populației. Desigur, a veniturilor medii – lunare; și a cheltuielilor medii – tot lunare. Zilele trecute au fost publicate rezultatele din primul trimestru al acestui an.
Familia medie, așadar, a cheltuit 3.317 din cei 3.873 de lei cât a fost venitul mediu lunar. Venit modest, cheltuieli modeste. Populația luată în calcul – „populația rezidentă“, cum o definesc acum statisticienii – simte direct, în aceste cifre, că „standardul de viață“ este legat strâns de productivitate, de rentabilitate, de inovația tehnică, de progresul științific. În ultimă instanță, de performanța economică exprimată în mereu invocatul PIB.
Atât cel cantitativ, care se mișcă în viteză, România fiind la acest capitol pe locul doi în Uniunea Europeană, fiind depășită doar de Irlanda; cât și cel calitativ, unde suntem pe locul 27, în urma noastră fiind doar Bulgaria. Având, în 2017, a doua cea mai performantă dinamică dintre toate cele 28 de țări ale Uniunii Europene, am reușit după mulți ani să urcăm o treaptă pe scara volumului total al creșterii economice. Și am lăsat în urma noastră Grecia.
Dar mai avem în față nouă țări (printre care Cehia, Irlanda, Finlanda, Danemarca) care au populații mult mai mici decât România și creșteri economice mult mai mari. PIB-ul Irlandei, bunăoară, este cu vreo sută de miliarde de euro mai mare decât al României. Noi împărțim, deci, 188 miliarde de euro la 19 milioane de locuitori, pe când ei împart 300 miliarde la numai 4,5 milioane de locuitori. Aici e cauza câștigului mediu modest al unei gospodării din România.
O analiză atentă merită însă structura cheltuielilor. Reținem că familia medie rezervă numai 0,3% la sută pentru investiții, cu mult mai puțin decât în 2017. În schimb, banii dați pe băuturi alcoolice și pe țigări se mențin la rata înaltă de anul trecut – de 8 la sută din totalul cheltuielilor lunare. Depășind în continuare cheltuielile pentru îmbrăcăminte și încălțăminte, de numai 5,9% la sută.
Vedem, în acest raport, că în mare PIB-ul e numai în aparență un indicator pur cantitativ. Dovadă că un ritm rapid al creșterii economice, chiar înalt, cum are în prezent PIB-ul României, nu este de ajuns pentru a aduce automat un plus de bunăstare. Cu deosebire când, în medie, gospodăriile populației investesc 0,3% din totalul cheltuielilor.
Tabloul veniturilor și cheltuielilor din gospodăriile populației este, de fapt, oglinda cea mai relevantă, cea mai fidelă a vieții noastre sociale și economice: cât câștigă și cum își cheltuiesc câștigurile cele mai multe dintre familiile care alcătuiesc societatea românească de astăzi. Și cum venitul mediu al unei familii – adunat din salarii, din pensii, din ajutoare sociale, din munca la negru, din stipendiile trimise acasă de cei peste trei milioane de concetățeni plecați în lume, din alte surse – abia însumează numai 3.873 de lei (1.483 de lei de persoană) e greu de constituit o masă critică despre care poți să spui că trăiește decent.
Incontestabil, venitul e modest. Iar sumele cheltuite – în medie, 3.317 de lei pe o familie (1.270 de lei de persoană) – sunt la fel de modeste. Împărțite fără rațiune, fac și mai grea viața oricum grea a celor mai multe familii din România.
În primul trimestru din acest an, familia medie a cheltuit pentru produse agroalimentare și băuturi nealcoolice 34,3% din întregul consum. Iar cheltuielile pentru locuință, apă, electricitate, gaze și alți combustibili se ridică la 19 la sută din totalul consumului.
Vedem astfel cum se reflectă, în majoritatea familiilor, o suferință a întregii noastre societăți: curba tot mai timidă a marilor investiții făcute de stat, de la buget, de companiile private și de capitalul străin. Lângă care se aliniază o curbă și mai timidă a investițiilor din gospodăriile populației.
