Farsa judiciară de acum 1989, care a dus la condamnarea lui Iisus Hristos la moarte prin crucificare, în ciuda prevederilor legale, are consecințe și în ziua de azi: judecata poporului.
În timpul vieții lui Iisus, Iudeea era o colonie a Imperiului Roman. Pilat din Pont era guvernator.
La fel ca și acum, Hegemonul nu a schimbat legile ținutului, aflat sub ocupație. A recurs la un vicleșug. Împărăția de la Roma a dat puteri sporite Sinedriului, un conclav de preoți corupți (un mini-parlament).
Iisus a sosit în Ierusalim, cu o săptămână înainte de Supliciu. A fost primit în triumf, în ceea ce se spune azi Ziua de Florii.
Tensiunea era maximă. Evreii se pregăteau să sărbătorească revenirea din exodul egiptean. Mai ales cei din Galileea erau nemulțumiți de taxele împovărătoare și de un alt recensământ.
Templul nu era doar un lăcaș de închinăciune. Ci și un fel de trezorerie, în care se aduceau birurile. În fața clădirii monumentale, târgoveții vindeau lucruri. Mărturiile spun că Iisus le-a răsturnat mesele.
Astfel, conducerea romană a trimis peste șase sute de soldați, noaptea, în ceea ce numim acum Joia Mare, să-l aresteze pe Iisus pentru stârnirea la revoltă. Romanii se temeau că mulțimea ar putea recurge la violențe. În grădina Ghetsimani, Mântuitorul era împreună cu ucenicii săi. Milițienii de atunci n-aveau cum să-l recunoască. Iuda a ticluit. L-a pupat pe Învățător, semn de recunoaștere identitară.
Judecata lui Iisus: încadrare greșită
Deși legea interzicea procesele după terminarea zilei (și azi DNA saltă victimele sale în crucea nopții), Iisus a fost dus în fața Sinedriului. Apoi, în fața Marelui Preot. Negăsind încadrări juridice pe legea iudeică (martorii nu au susținut vinovăția), l-au acuzat de blasfemie.
Și așa a ajuns în fața lui Pilat din Pont. Doar că acesta din urmă trebuia să judece după legile romane. Și nu exista o asemenea încadrare.
L-a retrimis pe “inculpat” în fața „judecătorilor”. I-au schimbat încadrarea. Au decis că s-a declarat Împăratul iudeilor, deși victima nu și-a recunoscut fapta.
De fapt, Marele Preot se temea de El că ar putea deveni un adevărat lider religios.
La fel ca acum, Hegemonul nu a interzis credințele oamenilor din colonie.
Procesul avea loc în săptămâna Azimelor. Acest lucru era interzis de ambele legi. Și ale ocupantului și ale ținutului ocupat.
Judecata lui Iisus: Pilat din Pont nu a crezut soluția acuzatorilor
În fața guvernatorului, instanța preoțească l-a trimis cu sentința că a nesocotit legile imperiului și că ar fi propus o așa-zisă grevă fiscală.
Pilat din Pont nu i-a crezut. Era convins că noua încadrare era o minciună.
Iisus s-a ferit să facă politică. El vorbea despre Împărăția lui Dumnezeu. Trebuie spus că Templul era umplut cu zei străini. În acea săptămână a azimelor, mai mulți iudei au distrus idolii ocupanților. Preoții erau ca și acum în slujba hegemonului. Ei colectau birurile de la populație și le trimitea la centru. Acuzatorii n-au reușit să formuleze nici măcar o „suspiciune rezonabilă.”
citește și: Corul robilor: „Slava Ukraini”
Pilat din Pont era judecătorul de la Înalta Curte. Pe când “marele magistrat” stătea pe scaunul de judecată, nevasta i-a mărturisit că a avut un vis urât. I-a cerut: „Să nu-I faci nimic acestului Neprihănit!”
De ce Iisus nu a pledat nevinovat?
Diferit față de azi, Iisus n-a pledat nevinovat, dar nici n-a recunoscut faptele enunțate de procurorii de atunci, îmbrăcați în haine preoțești.
Deși sângeros în trecut (avea pe conștiință peste o mie de crime), Pilat din Pont a decis să renunțe la aplicarea dreptului roman, substituindu-l cu tradiția iudaică a grațierii de Paști. Astfel, le-a sugerat mulțimilor aduse de înalții preoți, printr-o întrebare, soluția pe care el o găsise corectă, temeinică și legală, dar din lașitate a refuzat să o dea: ”Vreți să vă slobod pe Împăratul Iudeilor?” Și mulțimea, care s-a substituit judecătorului, a cerut în cor: ”Nu pe El, ci pe Baraba!”
Guvernatorul s-a spălat pe mâini. Mântuitorul a mai făcut pe Cruce o minune. L-a mântuit pe tâlharul care s-a căit
Când a văzut Pilat că n-ajunge la o soluție de amnistie, ci că se face și mai multă zarvă, a luat apă, şi-a spălat mâinile înaintea norodului şi a zis: „Eu sunt nevinovat de sângele Neprihănitului acestuia. Treaba voastră!” Şi tot norodul a răspuns: „Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri.” Atunci Pilat l-a slobozit pe Baraba; iar pe Iisus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit.”
Mântuitorul avea să moară noaptea pe Cruce. Deși suferind de dureri, l-a mântuit pe unul dintre cei doi tâlhari, supuși aceluiași supliciu.
La scurt timp, Pilat din Pont s-a sinucis. La fel ca Iuda, Vânzătorul Mântuitorului. Dar asta e neesențial pentru șirul lung de nedreptăți istorice.
Acum înțelegem de ce sunt stârnite mulțimile la judecată? Sau de ce dreptul cutumiar american a introdus rolul Curții cu Juri?
Marele criminal se spală întotdeauna pe mâini. Agită poporul. Iar, mulțimea, convulsionată de ură, decide condamnarea și fără probe a celui neprihănit.
Cei care nu cunosc patimile istoriei riscă să le repete. În veacul vecilor!
