Dacă schimbările climatice atrag după sine atât dubii, cât și evidențe, schimbarea climatului mental al umanității pare a fi univocă. Modificările climatice se manifestă prin temperaturi ridicate, instabilitate și fenomene extreme, în timp ce clima metafizică vine cu un minus congelator al minții umane. Până să ajungem la momentul de astăzi, când analfabetismul pustiește planeta, ne putem aduce aminte că au existat epoci diferite, în care clase sociale opuse și-au dorit mai mult decât orice cunoașterea. Întâi au citit bogații, apoi săracii, acum nu mai citește nimeni pentru formarea intelectuală.
Istoria socială, politică a lecturii este una densă. La început, dreapta era spirituală şi culturală, ca apoi clasele de jos să caute cu înfrigurare emanciparea prin știință și cultură. Ulterior, consumismul modernităţii și al postmodernităţii zilelor noastre, dincolo de orice criză, a produs evoluţii și pe acest plan.
Cultura a fost inițial apanajul aristocraţiei, iar ulterior chiar şi a burgheziei liberale prin familii înstărite care pe lângă cultivarea bunăstării materiale erau preocupate şi de bunăstarea spirituală. E cunoscut faptul că în familiile industriașilor evrei exista cutuma prin care, pe lângă urmașul sau urmașii care aveau datoria de-a continua marea afacere, era și un vlăstar orientat spre știință sau artă, în funcție de vocație.
Nu întâmplător, ideologii revoluţionari ai stângii au provenit din familii burgheze şi nu proletare. Clasa proletară era antiintelectualistă prin definiţie şi deci şi antiburgheză. Cu timpul însă progresul tehnologic a nivelat vieţile prin contopirea consumistă şi o relaxare materială capabilă să îndepărteze omul de spirit. Mai multă civilizație și mai puțină cultură. În felul acesta, dreapta şi-a pierdut componenta culturală, devenind apanajul bancherilor și patronilor cu profitul pe post de ”metafizică” a vieţii.
Stânga a început să aibă succes în Occident de abia în momentul în care a confiscat dimensiunea intelectuală a dreptei. Cu toate acestea, la sfârşitul secolului al XIX și începutul sec XX, ideologii de stânga ce încercau să agite sabia marxisto – proletară au eşuat lamentabil în Occident. În Vest, partidele comuniste nu au putut prelua interesele proletare, datorită sindicatelor. Sindicatele au ameliorat capitalismul sălbatic, astfel că ideologii au eşuat în loviturile lor politice. E cunoscută disperarea Rosei Luxemburg în momentul în care realizează că revoluţia e departe, deoarece muncitorii nu sunt revoltaţi. Sindicatele i-au ajutat să-și procure nevoile de bază plus berea și cârnatul duminical. Traseul evolutiv al marxismului cu fazele sale istorice călca peste nerăbdarea ideologilor săi, care au pornit pe calea eretică faţă de religia marxistă, trecând la acțiunea în forță. Însă lovitura istorică va reuși pe alte meleaguri.
Dacă a eșuat în Occident, comunismul a ajuns să se impună politic în Estul Europei și parțial în America Latină şi Asia. Occidentul a rămas privat de flamura roşie. În prima fază, stânga occidentală preia discursul cultural atacând neoliberalismul branșat doar la profit de piață, viaţă deculturalizată și orientată înspre consumul rapid. În acel moment tinerii se revoltă intelectual, stânga devenind nu doar protectoarea celor mulţi și nevoiași, cum era iniţial definită, ci şi port stindardul intelectualilor care se simțeau sufocați de dictatul pieţei. Ca să ajungă astăzi, după ce a susținut întâi cauza proletară, iar apoi a culturii rebele, să militeze pentru libertăți inutile, ecologism extremist, multiculturalism fără limite, feminism exacerbat, totul culminând cu degenerarea în forme barbare de genul corectitudinii politice.
În prezent, toate clasele sociale au renunțat la culturalizarea de masă. Nu mai citesc la nivel profund nici bogații, nici săracii. Sau poate așteaptă să citească producțiile Inteligenței Artificiale. Mulți spun că AI va produce opere geniale la un moment dat. Întrebarea e, pentru cine? În condițiile în care la noi, 42% dintre elevii de gimnaziu nu sunt capabili să înțeleagă corect afișul unui eveniment sau semnele de circulație. Deci pentru cei care bagă capul prin afiș se va face totul, nu pentru cititorii lui Dostoiesvki.
În ritmul acesta furibund al dezvoltării inteligenței artificiale și al decadenței inteligenței naturale, vom avea generații de asistați care vor fi ghidați de roboți până și în executarea elementară a ritualurilor zilnice. Fără istorie, geografie, psihologie, logică, matematică serioasă, nu cea de astăzi care a ajuns o materie de toceală, cu formule învățate pe de rost care asigură admiterea la liceu, școala aceasta nici măcar n-ar mai merita unsă cu slănină ca s-o mănânce câinii, pentru că e costelivă și subnutrită intelectual. Acea școală din trecut era cărnoasă în cunoaștere, poate prea ”grasă” uneori, cea de astăzi e vegană, minimalistă și fericită în prostia ei. Oamenii viitorului vor să traiască și să moară în prostie și veselie.
Nu prea mai are sens să ne întrebăm, care va fi viitorul omenirii în acest context acultural. Însă ne-am putea întreba dacă inteligența artificială va face politică? Sau va fi tendențioasă, promovând cu predilecție neomarxismul? Avem temei să ne punem aceste întrebări deoarece tehnologia de Silicon Valley nu s-a arătat echidistantă până acum.
Canalele mediatice ale internetului bubuie în direcția neomarxistă și cenzurează direct sau prin marginalizare, orientarea liberal – conservatoare. În acest caz s-ar putea ca unii să fie de neînlocuit. E vorba de adepții altor poziții decât cele ale oligarhiei globaliste și care nu se vor regăsi reprezentați adecvat de inteligența artificială. În cazul acestei tabere, doar elementul uman va fi conducătorul de căldură intelectuală. De aceea, ei, ultimii mohicani ai spiritului, trebuie să dispară. Să nu ne mirăm, cu naivitatea celor care văd doar teorii conspiraționiste acolo unde sunt acțiuni clare, de ce trebuie debranșat de la căldura cunoașterii, omul nou. Tocmai pentru a fi adus la stadiul de beatitudine bovină prin dependența tehnologică, de către promotorii transumanismului, cei care vor să dea șah mat, libertății și demnității umane.
