Dar cei aproape trei zeci de ani de libertate nu au adus însă o normalitate și în ceea ce privește comunicarea între diverse segmente ale societății, ci doar o încrâncenare și o polarizare la care au lucrat, de fapt, mai toți politicienii români.
Pentru a-și ascunde incompetența și hoția, aceștia preferă să împartă oamenii în două tabere, așa cum se întâmpla și în manipulările comuniste, încă din anii 40, când românii erau împărțiți între burghezi profitori și clasa muncitoare revoluționară.
În spatele acestei împărțiri sinistre au avut loc abuzuri imense, oamenii au murit nevinovați în inchisorile comuniste, iar societatea nu a reacționat pentru că era vorba despre “dușmani ai poporului” care ar fi putut atenta la bunăstarea populației.
Moștenirea acestor metehne a dus la crearea unei clase politice postrevoluționare care a împărțit și radicalizat din nou societatea . Ion Iliescu, un politician abil, crescut în școala bolșevică, a știut să profite din plin de furia oamenilor și de sechelele comuniste, prezente în rândul unor oameni simpli, precum minerii, alungând orice urmă de normalitate și democrație pe care încercau să le aducă în spațiul public politicieni precum Corneliu Coposu, Ion Rațiu sau personalitați ca Regele Mihai.
Aceștia din urmă au fost arătați cu degetul de FSN-iștii lui Iliescu și alergați, bătuți sau chiar expulzați de politiceni ca Văcăroiu sau Petre Roman, politicieni prezenți și astăzi în structurile de conducere ale României. Au existat victime, oameni morți sau marcați pe viață de ura dusă la extrem de susținătorii neocomuniștilor care descindeau direct din strucuturile fostei Securități.
Între timp, Iliescu și FSN-PDSR-PSD au creat o clasă politică nouă, dar fidelă vechilor crezuri, dornică de înavuțire rapidă și care a învățat imediat să nu facă absolut nimic util pentru țară și să manipuleze oamenii în interesul propriei structuri.
Au devenit bogați, deși au fost bugetari, au devalizat tot ce se putea vinde și atunci când au apărut partide de opoziție sau voci ale societății civile le-au devorat rapid. Astfel se explică faptul că cei care ar fi trebuit în 1996 să ne aducă atăt de mult speranță. “luminița de la capătul tunelului”, au fost distruți rapid, iar nume ca Ciorbea sau alți politicieni din CDR au dispărut sau au acceptat, ani mai târziu, să ocupe funcții publice tocmai cu sprijinul urmașilor lui Ion Iliescu.
La nivel european România este percepută așa cum este în realitate, ca o țară cu mari probleme de corupție create de politicienii urmași ai PCR-ului. O imagine din păcate greu de schimbat în ochii partenerilor europeni atât timp cât noi trimitem ca reprezentanți în Parlamentul UE personaje ca Ioan Mircea Pascu.
Prezent în dreapta lui Ion Iliescu încă din 1989, Pascu provine din veche nomenclatura comunistă și a fost un politician cu putere de decizie încă din 1990.
În 2002, atunci când era ministru în guvernul condus de Adrian Năstase, a amenințat direct jurnaliștii și a vrut să dea o lege care să închidă gura mass-mediei. Declara public în 2002: „Le mulțumim celor care mor de grijă altora, amintindu-le totuși că și viață lor este scurtă, iar sănătatea este și pentru ei un bun prea de preț care nu trebuie pus în pericol prin lansarea unor dezbateri cu înalt consum emoțional, stresant”, cu trimiteri directe către jurnaliști.
Dar nu a dispărut din viața publică așa cum ar fi fost normal. În 2017, este vicepreședinte al Parlamentului European propus de România și ține lecții de moralitate în spațiul public.
Urmașii acestor specimene politice care au subjugat România de zeci de ani sunt personaje ca Liviu Dragnea sau Gabriela Firea, oameni școliți de veterani, dar nu la fel de versați. Ei par doar niște golănași care fac orice să ducă mai departe politica pesedistă. Dacă astăzi nu mai există pericolul burgheziei, ei au creat dușmani imaginari ca Soroș sau puterile străine care vor să sugă sângele poporului.
Au creat acest pericol pe fondul unui naționalism fals care prinde totuși la mase și a unei manipulări mistico religioase. Își pun baticul în cap și cară mii de oameni în pelerinaje pe la mănăstiri în timp ce România stagnează din punct de vedere economic. Oamenii mor cu zile în spitalele din România, copiii beneficiază de o educație precară, infrastructura României este sub nivelul celei din 1989, iar politicienii creează dușmani imaginari și divizează societatea ajutați din plin de televiziunile care au devenit un fel de instrument de propagandă în multe cazuri.
Din păcate, alternativa acestor politicieni au fost Traian Băsescu, un politician conflictual care a dus la extrem polarizarea, sau PNL, un partid al cărui mare merit a fost acela de a crea USL, un monstru politic.
Culmea tupeului acestor politicieni este că vor să profite chiar și de moartea unui simbol al României așa cum a fost Regele Mihai. Aceeași oameni care în 1990 aruncau la propriu cu pietre și ouă după Regele Mihai astăzi plâng cu săptămâna și ne vorbesc despre importanța monarhiei. Mai mult, la Craiova, PSD a închis câteva străzi pentru ca mii de membri să depună un ultim omagiu Regelui Mihai și să strige lozinci împotriva statului paralel care vrea să bage liderii partidului la pușcărie.
O combinație toxică de lozinci bolșevice despre statul paralel format din nu se știe cine, care tinde să arunce în derizoriu chiar și ultimele clipe ale unei instituții importante și istorice pentru România, așa cum a fost Monarhia.
