Creștinii ortodocși din lume sărbătoresc duminică Învierea. Cea mai importantă sărbătoare a anului. Oamenii credincioși se împărtășesc și se spovedesc. Asta dacă au ținut postul de patruzeci de zile.
Învierea este miracolul religiei creștine. Până la apariția pe lume a pruncului din ieslele Bethleem-ului, toate religiile erau mono sau politeiste. Niciuna, însă, nu a prevăzut Învierea celui Ales. Dumnezeu Tatăl l-a trimis pe pământ pe Iisus Hristos pentru mântuirea lumii, pentru a deschide o nouă eră a spiritualității.
Astăzi, când materialismul dialectic vrea să-nchidă vremurile, prin noile forme de evaziune ale ideologiei progresiste, trupul s-a îndepărtat de ființă. Iar societatea de spiritualitatea creștină. Corpul social nu mai are imunitate. Pericolul infectării cu dogmele digitale este imens.
Organismul înzestrat cu suflet are, însă, anticorpi.
Învierea – un miracol sau continuarea lucrării lui Dumnezeu?
Nu există în istoria umanității un prilej mai mare de bucurie decât Învierea. Un miracol ce nu s-a mai repetat. În Vechile Scripturi, nu apărea nimic asemănător.
Iisus a fost unic. Și a devenit, prin Înviere, protectorul creștinilor, în veacul vecilor, până va reveni pentru a judeca vii și morții. “A lui este Împărăția cerurilor.”
citește și: Săptămâna patimilor
La vârsta de 33 de ani, cel căruia iudeii i-au spus Mântuitorul l-a Înviat pe Lazăr din mormânt, după patru zile de la moarte. I-a poruncit doar: “Ridică-te!” Și ochii lui s-au deschis, într-un extraordinar exercițiu de evlavie al neamurilor.
În cinci zile, s-au dezis de El
A doua zi, Iisus – călare pe un asin – a fost primit triumfal în cetatea Ierusalimului de o mulțime de credincioși, pentru ca după nici cinci zile, aceștia să asiste neputincioși la supliciul și Răstignirea Sa. De unde și vorba: “minunile nu țin mai mult de cinci zile.”
În acest timp de grație divină, doi din cei doisprezece apostoli ai Săi s-au dezis de El. Unul l-a vândut, așa cum prevestea Mântuitorul, în desele peregrinări printre oamenii ce aveau nevoie de grijă, rugăciune și sănătate.
Iisus și-a ales apostolii din diferite zone și cu meșteșuguri diferite. Tocmai pentru a cuprinde lumea și a se mărturisi. Cei doisprezece au fost Martorii Săi, dar n-au văzut (la început nici n-au crezut) Învierea. Doar Maica Domnului și Maria Magdalena (prima femeie vindecată de boală) au avut privilegiul de a vedea.
Așa cum am scris și în editorialul de ieri, mulți văd, puțini înțeleg.
Doar după câteva zile s-a arătat Apostolilor. “Datu-Mi-s-a toată puterea în Cer și pe Pământ. Drept aceea, mergând învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh!” le-a recomandat ucenicilor săi și apoi, după patruzeci de zile, S-a ridicat la cer.
Cei doisprezece ucenici i-au îndeplinit vrerea. Au plecat în toate zările lumii pentru a împărtăși Învierea.
La toate cursurile mele de comunicare publică, am susținut că nu poți convinge pe cineva să îndeplinească o misiune, să meargă pe o cale, să împărtășească valorile tale sau ale comunității, dacă nu crezi.
Citește și Poem: Învierea
Și Apostolii au crezut din tot sufletul. Campania de creștinare a lumilor (dacă putem spune așa, fie-ne iertată îndrăzneala n.a.) a reușit, într-o vreme când nu erau autostrăzi digitale, când neamurile nu se întâlneau decât în războaie, când cuminicarea (ascultarea) era doar o relație senzorială cu maeștri. Minunea s-a produs. Neamuri întregi s-au creștinat, abandonându-și religiile vechi.
Dar cum a fost posibilă cucerirea celor patru continente? Prin forța și puterea Apostolilor, mai întâi, mai apoi din cauza imensului spațiu de așteptare al mulțimilor neîncrezătoare în dogmele trecătoare și în Magii autoproclamați.
Venirea lui Iisus și începutul unei lumi noi
Omul simplu suferea în depresie, până la venirea lui Iisus, că viața lui se sfârșește în urma suferinței. Nu pricepea rostul lui în lume. Dar nici nu înțelegea că poate avea o viață și după moarte. Că nu se sfârșește totul odată cu dispariția trupească.
Aici a fost miracolul religiei creștine. Omului i s-a creat o nouă perspectivă. A înțeles să fie mai bun, că poate fi răsplătit mai bine după moarte.
A existat în Vechiul Testament Purgatoriul. Dar nu avea forme atât de înfricoșătoare ca ale Iadului.
Învierea este cea mai mare promisiune făcută de vreun Atotputernic omului în întreaga istorie a lumii. Cine nu o crede are opțiunea neantului, a nimicului, a simplei defragmentări. Credincioșilor, însă, li se deschid noi perspective. Pot înțelege mai bine decât ceilalți explicația simplă a termenului de a fi, altfel decât existența pe pământ.
Învierea nu e un dar. O continuare a actului creației
Pentru cititorii Cărții Sfinte, Învierea nu e doar o revelație, un favor neașteptat, o recompensă pentru bună purtare, ci o continuare a actului creației. Dumnezeu a făcut lumea din pământ și lumină.
Mai mult decât în catolicism sau în Protestantism, ortodoxismul a creat prin spiritualitate și asceză o trecere de la sufletul obosit la unul nou plin de vlagă. O tranziție de la bun la și mai bun.
Învierea nu e cea ce cred cei care nu cred, un act important din marele spectacol al lumii. Este un adevăr care s-a revelat. A fost transmis din generații în generații, mai întâi prin grija apostolilor, iar mai apoi prin fantastica energie a celor care au crezut cu toată lumina ființei.
Pe vremea copilăriei noastre, mama ne spunea că suntem parte din stele. Particule mici, extrem de mici. Că am venit de departe și mergem departe. Viața e o călătorie. Și am crezut-o. Energia nu ne face să fim. Ne dă impuls să devenim. Aici e tot miracolul vieții îndumnezeite.
Vocile lumii
Î.P.S. IOAN SELEJAN
Mitropolitul Banatului
“Credința în Înviere este curajul de a evada în lumină. Credința este curajul de a păși spre infinit și de a atinge Neatinsul. Este mai comod să rămâi în întuneric, unde nu se văd păcatele. Țăranul român, de mii de ani, seamănă sub glie bobul de grâu care, mai întâi moare, dar apoi răsare și vine la viață pentru a înspica și a aduce rod însutit. Aceasta era credința strămoșilor noștri: doar murind, bobul de grâu va răsări,” a spus Ioan al Banatului, în Pastorala din primăvara anului 2019.