Cei trei “R” de pe timpul comunismului: recuperare, recondiționare, refolosire, cuvintele de lemn ale propagandei comuniste, au reînviat azi sub forma altor trei: reformă, reziliență, resetare, semn că nenorocirile nu vin doar o dată în viață. Istoria e ciclică. Generația noastră a mai trecut prin curentul ecologist, atunci când era obligată să aducă maculatură la școală, pentru a respecta domnia celor trei “R.”
“Încălzirea globală” e un termen nelipsit de la marile sindrofii globaliste. Citind zilnic presa internațională, mă lovesc în fiecare dimineață de această sintagmă. Fie că apare sub forma “schimbărilor climatice,” tot un drac e, vorba bunicii.
La Glasgow, o sută de mari lideri ai lumii s-au angajat să scoată trilioane de dolari (promisiuni din ăstea au mai fost, dar au rămas pe hârtie), pentru a susține lupta împotriva emisiilor excesive de CO2 (dioxidul de carbon). Presa mainstream abundă în transcrieri soft ale zornăitului talăngii: “Zero emisii de carbon.”
Diavolul e mereu cuibărit în mizilicuri
Curios din fire, m-am documentat asupra acestei sintagme ce zgârâie rău urechile celor care nu se lasă trași de sfoară. Lumea creștină știe că Diavolul se cuibărește mereu în mizilicuri. Dar să fie această nouă saltea a lui Marx doar un mizilic sau o perdea grea de fum, în spatele căreia se construiește în taină societatea multilateral dezvoltată a omului nou, de data asta luptând sub stindardul globalismului?
Să fie oare ecologismul o deghizare a comunismului? Nu cumva capitalismului i se dă lovitura finală, nu de altceva, dar noi am jinduit mulți ani pentru această formă de organizare socială și ne declarăm consternați. Marile ratări ale istoriei apar ca ocazii de gol. O infernală mașinărie, asistată de noile miliții ale gândirii, vântură pericolul încălzirii globale pentru a schimba “orânduirea cea cruntă și nedreaptă,” în care noi și bunicii noștri am crezut.
Privilegiul nostru, al celor din Estul Europei, este că la orice conferință internațională suntem mai mult predictivi, decât auditivi, mai convinși decât naivii nativi ai ecologismului. Înțelegem reinventarea doctrinei lui Marx pentru o nouă schimbare a lumii.
Atenție: se iau prizonieri. Nu vă lăsați antrenați în luptă!
Pe noi nu ne pot păcăli. Cunoaștem “mersul” bunelor intenții. Socialismul a început cu grija față de om și s-a încheiat cu gulagul. Munca în colectiv a transformat radical omul social. L-a deposedat de ființă. De ce? Pentru a-l putea stăpâni mai bine. Iată că metoda, devenită practică în noul „managment of change,” trebuie decriptată, astfel încât oamenii de bună știință să nu cadă din nou prizonieri ai altei ideologii, de fapt, una veche remodelată și vândută ca salvatoare.
Am încercat să descoperim formula magică a influenței carbonului în exces asupra schimbărilor climatice.
Pentru a fi cât mai empatici, să ne întoarcem totuși în anii purtării cordeluțelor și a cravatelor de pionieri. Atunci, profii noștri ne învățau despre prietenia omului cu natura. Ne era capul baniță cu cei trei “R.” Vă mai amintiți? Mai știm câte ceva despre circuitul oxigenului și al dioxidului de carbon în natură. Pentru ca plantele să creeze oxigenul necesar vieții, în procesul de fotosinteză, au nevoie de carbon. Nu așa am învățat? Când am ajuns pe la liceu, la fel ca occidentalii, ni se explicau condițiile de absorbție de către mări și pământ ale dioxidului de carbon. Greșim cumva?
Armonia omului cu natura are acum predicatele disperării
Cărbunii s-au format în sol prin descompunerea arborilor, a plantelor și a resturilor vegetale. Nu-i așa? Curenții marini învârt de milenii și circulă oxigenul, deopotrivă cu trilioanele de molecule de carbon, parcă așa se spunea. Ok. Pe atunci când pricepeam ceva, nu strigam: “Big time,” chiar dacă trăgeam și noi liniuțe pe caietele dictando. Altfel de expresii picarești.
Mai mult, am învățat să avem grijă de natură, căci ea se îngrijește de însăși existența vieții, cam așa? Pionieri fiind, mergeam să reciclăm deșeurile, dar nu ne purtam cu cei mari asemenea agitatoarei de mediu, Greta Turnberg. Știam de la Mihai Eminescu, din poezile sale, că “românul e frate cu natura.” În fiecare creangă există o poveste, așa cum în oricare scorbură din copac se adăpostește o vietate.
“Armonia omului cu natura.” Vă mai amintiți de predicatele învățământului ideologic? Iată că ele reapar, tot plenar, chiar dacă acum se distribuie prin alte mijloace de propagandă. Dar de ce atâta disperare? Pentru ce se organizează atâtea forțe terestre, când Dumnezeu e singurul care decide?
Vocile lumii
Nikolov și Zeller
Fizician și meteorolog
„Gazele cu efect de seră nu modifică temperatura medie a suprafeței Pământului. Creșterile sunt datorate radiaților solare și presiunii atmosferei”, susțin Nikolov și Zeller, unul fizician și altul meteorolog, care au demonstrat că “încălzirea globală” e un fake.
Alternanța erelor glaciare cu cele tropicale. De ce au dispărut dinozaurii, unde au dispărut aligatorii din nordul Norvegia?
În acea școală comunistă, detestată azi de majordomii noii corectitudini mondiale, am învățat că există un ciclu climatic în istoria planetei noastre. Epocile glaciare au alternat cu cele tropicale, în decursul a milioane de ani. Ni se explica, de la înălțimea catedrelor, că aceste schimbări se datorau legilor care guvernează mișcările corpurilor cerești. Sper că nu greșesc.
Despre apariția și dispariția dinozaurilor, n-are rost să mai reluăm. Sunt și acum suficiente desene animate. Despre dispariția aligatorilor din Spitzbergen am mai scris. Citiția AICI!
Date științifice au validat potopul. Acesta a existat, se pare pe undeva prin muntele Ararat, împărțit azi de două sau trei state. Atunci, Noe a salvat mai multe păsări și animale. Dacă nu exista el, teoria lui Darwin despre evoluția speciilor n-ar fi fost posibilă.
Încercând o coborâre în tunelului timpului, ca să aflu despre originile conceptului de “încălzire globală,” am tresărit: un agronom ajuns în Suedia a calculat, prin 1916, cât cărbune ar avea nevoie pentru a produce o cultură de viță de vie, în nordul friguros al Suediei. A făcut un calcul, neștiut de nimeni – și la scurt timp a fost preluat. De atunci se tot macină subiectul, fără a avea – ca acum – dimensiuni planetare.
De ce masa de CO2 nu se poate transforma în energie? Flașneta lumii: Reformă, reziliență, resetare
Cunoaștem din istoria științei că Albert Einstein era un savant preocupat să interpreteze misterele lumii. A fost prea ocupat să descopere elementele de bază ale universului, pentru a se apleca spre banalului concept al schimbărilor climatice? Ciudat că nu există un calcul precis. Cum influențează carbonul în exces natura? Dar viața? Problema esențială e cum modifică clima aceste “gaze cu efect de seră.” Există sute de pagini de scheme și grafice, dar niciun răspuns logic. Așa te duce, pe tine, om învățat, la ideea că încălzirea globală nu e decât o lozincă, scoasă din întunericul istoriei, doar cu scopul de a rândui omenirea în alt spațiu și timp.
Am învățat de la Octavian Paler frica de ridicol. Pentru a nu fi acuzați de mizantropie, vom fi nevoiți să extindem disertația mai mult decât formatul prestabilit.
citește și: IOHANNIS a cerut C(i)OLACUL de salvare
Apropo de Einstein. El a inventat formula E=mc2. Adică masa poate fi transformată în energie și energia se poate transforma în masă. Teoria relativității a fost folosită în construcția armelor atomice, parcă așa, nu? De ce nu și pentru transformarea moleculelor de CO2 în energie? Nu există explicații științifice moderne de ce nu s-a folosit celebra formulă și pentru distrugerea așa-zisului exces de carbon? Dilema nu e încă rezolvată, deși peste 97 % dintre cercetători susțin că omul influențează clima. Dar ce nu se spune e că există o industrie mondială a ecologiei. Savanții sunt plătiți să mermelească verdictul prestabilit: “planeta este sub amenințarea efectului de seră.” Trosc. Energia – egal cu masa la pătrat? De ce nu există și o teorie a schimbărilor climatice datorate efectului de seră? Un calcul precis de genul: cât carbon ai nevoie să schimbi clima? De ce nu se fac experimente în clar? Teoria relativității își caută mereu validarea. Specialiștii în fizică cuantică tot accelerează particula elementară, numită cu prozodie “particula lui Dumnezeu.” Citind memoriile celor apropiați lui Einstein, am aflat că la un moment dat, profesorul a fost întrebat de către un student: „și dacă viitorul va demonstra că teoria relativității e falsă,” savantul de Nobel ar fi răspuns zâmbind: “atunci se va valida crezul că nu există Dumnezeu.”
De dinainte de industrializarea planetei, temperatura a crescut cu doar 1,1 °C
Dar să ne întoarcem la cartea cărților salvatorilor de profesie! Reuniunea de la Glasgow a marilor lideri ai lumii a avut pe masă un document de lucru de peste patru sute de pagini a institutului “Intergovernmental Panel on Climate Change” (IPCC) despre efectele încălzirii globale asupra climei.
Neîncrezători în propaganda menținerii creșterilor de temperatură la maximul 1,5 °C, până în 2050, am aflat că față de epoca preindustrială, aceasta s-a mărit cu doar 1,1 °C.
Media mondială a preluat doar lozincile, nu formulele de calcul, care lipsesc cu desăvârșire, oricât te-ai chinui să înțelegi evidența. Peste patru sute de pagini cu limbajul de lemn, fără elocința unei demonstrații științifice, arată că maculatura guvernează azi puterea lumii.
Să ne mirăm de ce manifestul Institutului de Știință și Medicină din Oregon, care a fost lansat ca o petiție online și a fost semnat, până acum, de peste 31.000 de specialiști, nu și-a găsit loc în media sau în conferințele ecologiste? Reformă, reziliență, resetare. Nu vă duduie capul?
„Nu există dovezi științifice convingătoare că eliberarea dioxidului de carbon în atmosferă ar produce schimbări climatice”
Documentul cerea administrației SUA să respingă acordul de încălzire globală care a fost redactat la Kyoto, în Japonia, în decembrie 1997, și orice alte propuneri similare. Ei consideră că nu există dovezi științifice convingătoare că eliberarea dioxidului de carbon, metan sau alte gaze cu efect de seră în atmosferă ar produce schimbări climatice. Mai mult, aceștia evidențiază că există dovezi științifice substanțiale că presupusa creștere a dioxidului de carbon din atmosferă produce multe efecte benefice asupra mediului natural al plantelor și animalelor pământului.
Dacă încălzirea globală ar fi o lege fizică și nu doar o ipoteză nedovedită, termenul sensibilitate la mediu ar avea o valoare științifică validată. Într-o lume a doctoratelor pe bandă rulantă, nu ni se prezintă o formulă de calcul. De ce?
Talăngile marilor granguri nu se lasă: reformă, reziliență, resetare
Continuăm, nu ne lăsăm păcăliți! De ce să cădem conștient prizonieri noii ideologii? Nu ratați ediția de luni a “României libere!”
