Guvernul României subvenționează cu un miliard de lei canalele de streaming Netflix și Disney – adică 200 milioane de euro – dar nu are bani pentru un Memorial al rezistenței împotriva comunismului.
De dragul voturilor, mai mulți politicieni au promis că se vor angaja în găsirea surselor de finanțare pentru un muzeu, precum cel al Terorii de pe bulevardul Andrássy 60 din Budapesta, care aduce sute de mii de turiști străini.
Ghizii bucureșteni arată vizitatorilor monstruozitățile comuniste, fiindcă nu avem o contraofertă revoluționară.
Ne mai întrebăm cum au reușit canalele private americane să obțină cogeamitea subvenție guvernamentală? E simplu. Ambasadele SUA din lume au ghișee deschise pentru corporații. În schimbul unor taxe, diplomații fac lobby pe lângă guverne. Așa s-a întâmplat, mai mult ca sigur, și la București, că doar ambasadoarea Kathleen Kavalec nu se duce la guvern doar să-l felicite pe Marcel Ciolacu pentru promovarea Gloriei Buzău în prima ligă de fotbal. Merge cu “enteres.”
Ana Blandiana și Romulus Rusan (fie iertat!) au reușit cu bani europeni și privați să amenajeze, în clădirea fostei închisori comuniste de la Sighet, un Memorial cum scrie la carte. Pentru turiștii străini ajunși în capitală este, însă, departe.
Există prin sertarele Parlamentului câteva proiecte de lege pentru construirea unui Memorial și în București. N-a existat răgaz pentru dezbaterea lor.
Disidența bucureșteană față de regimul comunist ar încăpea într-o garsonieră. Dar nici aia nu e disponibilă publicului doritor de a cunoaște ororile unui sistem concentraționar.
Câtă lume știe că în anul 1988, un grup de patru ziarişti de la România liberă și un tipograf au sfidat cel mai drastic regim dictatorial din întreaga Europă de Est a acelui moment? Ei au inițiat o organizaţie cu ramificaţii în mai multe oraşe şi judeţe, încercând – ceea ce părea absolut imposibil în condiţiile controlului omniprezent al Securităţii – tipărirea și distribuirea unui ziar samizdat. La acea vreme, tiparul se făcea cu litere de plumb. Un curajos a sustras din Tipografia din Casa Presei materialul necesar imprimării clandestine. Tiparnița artizanală era dusă într-un loc secret. Astăzi, ea poate fi admirată în „Newseum” – Muzeul Presei de la Washington, fiindcă la București, nimeni n-a fost interesat să o expună, alături de incredibila poveste a curajoșilor literelor. Ziarul trebuia să se numească: “România”.
Mihai Creangă – fost redactor-șef al ziarului „România liberă”
Cei cinci temerari: Petre Mihai Băcanu, Anton Uncu, Mihai Creangă şi Ştefan Niculescu Maier, împreună cu tipograful Alexandru Chivoiu, au fost arestaţi în urma unui denunţ, pe 25 ianuarie 1989 şi, după o anchetă dură, prin care securiştii voiau să demonstreze legătura lor cu servicii de spionaj străine, o parte dintre inculpaţi au fost trimişi cu domiciliu forţat în diverse oraşe din ţară, iar lui Petre Mihai Băcanu i s-a intentat un proces de drept comun („speculă cu maşini”), fiindcă Ceaușescu se chinuia să convingă Occidentul că în România nu ar mai exista deținuți politici.
Închis la Rahova, Petre Mihai Băcanu, liderul mișcării de disidență, a fost dat cu capul de pereți de anchetatorul său, locotenentul de Securitate Marin Pîrvulescu, care-i striga adeseori: „Îți fac un dosar mic politic și unul mare de borfaș!” Ulterior, cel poreclit “Omul negru” (fiindcă victima nu cunoștea numele agresorului), colonelul Gheorghe Burloi, avea să devină jurist în Prefectura București. Azi, are pensie specială. Nimeni nu-i tulbură bătrânețea. Fostul torționar se plimbă liber.
Astăzi, 9 mai 2024, ora 17, regretatul Mihai Creangă va fi evocat la o reuniune organizată de Academia Civică, cu sediul în București, Strada Jean Louis Calderon 66.
Mihai Creangă a fost privat de libertate nouăzeci și trei de zile, în anul 1989, stând fără judecată în arestul Securităţii – Direcţia a 6-a Cercetări penale. Apoi, Securitatea i-a impus un domiciliu forțat la Târgu Jiu, din care a scăpat doar după 22 decembrie 1989. La scurt timp după Revoluție, în cea mai cruntă luptă cu vestigiile comuniste din FSN, Mihai Creangă a condus ziarul “România liberă” din poziția de redactor șef. Publicația tipărea peste un milion de exemplare.
Sufletul său s-a ridicat la cer în seara de Crăciun a anului 2019!
“Am ales România”, era titlul articolului lui Mihai Creangă din ediția samizdat. “…pentru că doar numele ţării, şi nu al unui partid, necum al unei persoane, ar uni iar toate energiile, ideile şi speranţele noastre. (…) Uniţi-vă, români! Pentru ca toate sărbătorile să fie ale noastre şi nu o tămâiere ridicolă a unui ins ridicol. În toată presa noastră de azi, nu mai răzbate nici măcar umbra unei opinii care să reflecte tristele realităţi ale ţării. Am ales această cale spre adevăr. Citiţi şi răspândiţi “ROMÂNIA”! – îndemna publicistul Mihai Creangă, într-un articol care n-a mai putut fi citit de marele public. Un medic sinistru i-a denunțat pe autori, după ce a citit șpaltul.
Intrarea la sesiunea de evocare a luptătorului anticomunist Mihai Creangă este liberă.
VOCILE LUMII
Invitație
“Vino la o seară dedicată jurnalistului și luptătorului anticomunist MIHAI CREANGĂ!
Un simbol al demnității și dârzeniei în fața regimului comunist, deținut politic, unul din jurnaliștii care, după Decembrie 1989, au continuat lupta împotriva restaurării comunismului, pentru o Românie liberă, puternică și iubitoare de Dumnezeu,” scrie în textul invitației. Printre vorbitori, am remarcat prezența lui Radu Creangă, fiul lui Mihai Creangă, Ana Blandiana, Lucia Hossu-Longin, Petre Mihai Băcanu.
Urmărește România Liberă pe X, Facebook și Google News!
