Este tot mai evident că decidenții politici, dar și o mare parte a societății, au uitat menirea școlii.
Cu întârziere considerabilă, politicienii din țara noastră au descoperit tehnologia și consideră că salvarea învățământului românesc vine de la camerele de supraveghere video.
Guvernul, prin Ministerul Educației, vrea camere video peste tot în școli.
În primul rând, școala are misiunea de a forma indivizi care să poată distinge acțiunile bune de cele rele, are menirea de a educa viitoarele generații, ca acestea să înțeleagă ce efecte pot avea acțiunile lor, de a forma oameni care să dorească mereu corectitudine și să respecte întotdeauna legea/regurile, nu doar să joace un rol de om corect, doar când este filmat și să-și facă de cap în spatele camerelor.
S-a creat un precedent, acum 13 ani, prin introducerea camerelor la Bacalaureat.
Efectul: o satisfacție nefirească a societății că mulți absolvenți de liceu nu mai promovează examenul maturității.
Bun, am acceptat ideea de a avea camere, pentru a reduce fraudele de la Bac, teoretic.
Dar camere de filmat peste tot prin școli pare un scenariu gândit de oameni care nu înțeleg ce înseamnă ideea de școală.
În primul rând, camerele video nu sunt o soluție de reducere a violenței și a consumului de droguri în rândul tinerilor, ci doar o modalitate de a scuti școlile și, mai ales, Ministerul Educației, inspectoratele școlare și primăriile de responsabilitate.
Același lucru ca în cazul reintroducerii exmatriculării: scoatem problema din școli și o aruncăm pe străzi.
Școala are misiunea de a ajuta societatea, prin educarea tinerilor, prin a-i sprijini să scape de adicție sau de alte probleme, dar ministrul Educației, Ligia Deca, e clar că nu înțelege acest lucru sau, mai repede, că nu are preocupare față de acest aspect.
Ea e doar un politruc care vrea să se afirme, fiind plasată la minister pentru a-și îmbogăți CV-ul și atât.
Dovada: a pus capac angajărilor de consilieri școlari.
Acest lucru se traduce prin lipsa prevenției de bază.
Ministerul Educației nu știe nici măcar câți paznici mai sunt angajați în sistemul de învățământ preuniversitar.
Sigur, în cele mai multe cazuri, serviciile au fost externalizate de către administrațiile locale.
Primarii reduc paza în școli, pe motiv că nu au bani.
În aceste condiții, mai urgent decât montarea de camere peste tot prin școli, nu ar fi ca Guvernul să aloce buget pentru primării cu destinație clară pază în școli, sume raportate la numărul elevilor, al spațiilor și al intrărilor unităților?
Urmărește România Liberă pe X, Facebook și Google News!
