Flori rare, crescute cu greu, uneori la umbră, deși au nevoie de lumină și soare mult, produsele românești sunt rara avis pe rafturile marilor magazine. Păduri dese de obstacole pun bariere în jungla logistică: drumurile neasfaltate ale micilor producători către marile lanțuri comerciale sunt deseori întortocheate. Prețul ridicat al forței de muncă locale, dar și lipsa de colaborare între producători, îi împiedică să-și pună roadele pe rafturile magazinelor. În plus, competiția acerbă cu marile corporații internaționale, care livrează în cantități uriașe și la prețuri mai mici, le umbrește șansele.
Legea „51%“, care trebuia să susțină produsele românești în supermarketuri, a trăit ca un balon de săpun, promițătoare, dar de scurtă durată, dispărând înainte de a-și împlini potențialul. Gândită să încurajeze lanțurile scurte de aprovizionare și să sprijine producția locală, legea s-a lovit de rigorile Uniunii Europene, care au condamnat-o pentru încălcarea principiului liberei circulații a mărfurilor.
În absența acestei legi, piața românească a revenit la vechile cutume, unde criteriul de preț devine adesea mai puternic, decât cel de origine. Retailerii se laudă că au la raft peste 50% produse românești, însă definirea unui „produs românesc” rămâne ambiguă. Ce contează mai mult: locul fabricării sau apartenența capitalului? În timp ce deficitul comercial al României pe produse alimentare crește vertiginos, voci ca cele ale fermierului George Scarlat, cer un tratament corect pentru producătorii locali, subliniind că industria alimentară ar trebui să devină o prioritate națională.
„Avem nevoie de piaţă şi de un tratament corect pe piaţă. În momentul în care s-a dezvoltat retailul în Grecia, producătorii au luat parte cu mic, cu mare să oprească asta. Mi-ar plăcea ca şi românii să aibă caracterul grecilor“, a spus George Scarlat, în calitatea sa dublă de fermier şi președinte al Comisiei pentru agricultură din Senatul României.
În ultimul an, producători români din industria alimentară, dar nu numai, au spus public că au fost delistaţi din supermarketuri, pe motiv că produsele lor nu se vând, pentru că sunt „prea scumpe“ sau „sezoniere“, iar consumatorii români nu le cer, potrivit marilor retaileri. Printre cei delistaţi au fost Uniconf, producător local de lenjerie intimă din Sălaj, Sonimpex Topoloveni, producătorul magiunului Topoloveni şi Cream Land Teleorman, producătorul îngheţatei Cremola.
Ce a făcut statul român? Nimic! Mari retaileri care controlează și 70% din comerţul alimentar local, renunţă la produsele româneşti, cresc an de an importurile de alimente, iar România, „ţară cu potenţial“, aduce mere din Polonia și prune din Grecia.
Acum, comercianţii afirmă că au în oferta de la raft produse româneşti sau de la furnizori români în proporţie de 50-80 sau chiar 90%. Dar nu știm la ce tipuri de produse se referă, dacă sunt produse fabricate în România sau vândute de companii, înregistrate în România. Adică, dacă ai o ciocolată produsă în Italia și vândută de o multinaţională cu sediul în România, e un produs românesc? Se află fabrica din Italia pe lanţul scurt al consumatorului care ia acel produs de pe raftul din Bucureşti?
Fermierii au fost păcăliţi încă o dată de guvernanţi, spun voci politice din opoziție. Produsele româneşti care se găsesc la raft în magazine sunt din ce în ce mai puţine, de fapt, şi mai scumpe. Nu pot concura la preț cu cele din import. Buzunarul cumpărătorului este afectat, al fermierului este afectat, doar marile lanţuri de magazine sunt în câştig, fiindcă îşi externalizează profitul fără să plătească taxe şi impozite aici, unde câştigă mulţi bani.
Pe de altă parte, industria alimentară se confruntă cu cele mai mari provocări din ultimii ani. În contextul aprovizionării incerte, al creşterii preţurilor determinate de inflaţie şi al unei stări de nelinişte în rândul consumatorilor, industria aceasta are o responsabilitate specială, în ceea ce priveşte siguranţa alimentară.
Din păcate, în România, se importă masiv alimente, importând în acest fel inflaţia din ţările europene sau noneuropene. Multe alimente importate sunt de o calitate inferioară.
În contextul unei piețe globale competitive, crearea unui brand puternic necesită mai mult decât o idee inovatoare. Lecția pe care o predau antreprenorii români de succes, celor care aspiră la acest statut este aceea că, înainte de a visa la succes global, trebuie să devii „campion la tine acasă”.
Conceptul cultivă ideea că performanța internă este piatra de temelie pentru orice demers de extindere pe alte meridiane. De ce este atât de important să îți validezi modelul de afaceri pe piața locală? Pentru că aici înțelegi cel mai bine cultura, nevoile și obiceiurile consumatorilor tăi.