Am participat la primul interviu al lui Valeri Kuzmin, ambasadorul Federației Ruse la București acordat unei televiziuni românești. Difuzat aseară pe News România, va face multe valuri. Zece jurnaliști au refuzat să participe la emisiunea Adrianei Bahmuțan. De frică și de consecințele haiterismului corect politic. Când m-au sunat producătorii ei, am răspuns din prima da. “Dacă aș putea, aș face interviu și cu spiritul lui I.V. Stalin.”
În direct i-am propus să-mi faciliteze un interviu și cu Vladimir Putin, pentru că rolul nostru, al media neînregimentate, este să căutăm adevărul. Prin orice mijloace, chiar și printre bombe sau prin buncăre.
În urmă cu o săptămână dezvăluiam, din sursele Departamentului de Stat al SUA, că 85% din informații sunt fake sau pe românește false. Kuzmin a plusat: 90%.
În cursul dialogului de trei ore, a recunoscut că doar “România liberă” publică și punctele lor de vedere. În media românească s-a stârnit o blocadă informațională, cum n-a mai fost. A comentat ambasadorul.
Lăudând că am scris despre Bandera, Regimentul Azov, grupările Aidar, ca formațiuni de crimă organizată, i-am replicat că în ziarul de a doua zi voi publica despre fascismul rusesc.
Ivan Ilin – filosoful nazist. A influențat doctrina lui Putin?
Câți dintre români sau ruși știu cine a fost Ivan Ilin, filosoful care înainte de primul război mondial fundamenta doctrina supremației poporului rus în fața decadenței Occidentului păcătos. Mulți comentatori americani susțin, într-o sumedenie de studii, că doctrina Putin s-a fundamentat pe ideiile naziste ale lui Ilin. Evident, Excelența Sa a ocolit răspunsul.
Între cele două războaie mondiale, ideologul Ilin a fugit din Uniunea Sovietică, pentru că V.I. Lenin se temea de concurența sa. Astfel, a ajuns în Italia la Mousollini.
Jurnalistul rus Mihail Zigar, redactorul-șef fondator al singurului canal de știri independent de știri din Rusia, Dozhd, susține în cartea sa „Toți oamenii de la Kremlin” că lucrările lui Ilin au influențat definitoriu doctrina lui Putin și credințele sale în valorilor tradiționale rusești.
„Lumea este păcătoasă. Are nevoie de izbăvire. Doar o națiune în stare de o politică totală o poate aduce pe calea cea dreaptă. Națiunea aceea e Rusia nemântuită”- zicea Ivan Ilin, încă înainte de primul război mondial.
Admirator al lui Mussolini și a lui Hitler
Unul dintre profilerii săi, Timothy Snyder, spunea despre filosoful rus că îi considera pe Mussolini și pe Hitler, drept lideri mesianici, care salvau Europa prin dizolvarea democrației. Articolul său din 1927 „Despre fascismul rus” era adresat „Fraților mei albi, fasciștii”. Mai târziu, în anii 1940 și ’50, el a schițat o constituție a unei Sfinte Rusii fasciste, guvernate de un ales care avea să fie „inspirat de spiritul totalitar.”
Ce a condus în cele din urmă Rusia la tragedia revoluției din Octombrie 1917? El a răspuns că bolșevicii au reușit lovitura de stat pentru că rușilor acelor vremuri le „lipsea respectul de sine.” Nu aveau o identitate.
Ilin își imagina un stat rus, organizat precum o corporație. Recunoștea că oamenii nu sunt egali. Dar că mulți dintre conaționalii săi cred că unii au făcut mari averi din cauza slăbiciunii statului, dând vina pe funcționarii corupți.
A treia cale: democrație originală
Doctrina lui sperie astăzi Occidentul, pentru că Ilin prefigura la mijlocul secolului trecut viitorul Mamei Rusia. O țară guvernată de un om cu puteri mesianice, având un popor extrem de religios. Din punctul său de vedere, alegerile sunt pur decorative, cu rolul de a legitima alesul, căruia nu-i spunea dictator.
Într-un articolul din 1949, Ilin a adus obiecții, atât împotriva totalitarismului, cât și a democrației „formale,” în favoarea unei „a treia căi” de construire a unui stat în Rusia “cum n-a mai fost în lume.”
Sigur că opțiunea de a te lega de mândrie e mai veche în istoria lumii. Dar ce era nou în doctrina Ilin e că și după denazificarea Germaniei, el a continuat să susțină ideea unui stat național fascist.
“Cu cât oamenii căutau să înțeleagă mai mult, cu atât deveneau mai păcătoși.” Iată doar câteva idei din opera sa. “Viața modernă, cu pluralismul ei și societatea sa civilă, a adâncit defectele lumii și L-a ținut pe Dumnezeu în exil.” Singura speranță a lui Dumnezeu era ca o națiune dreaptă să urmeze un conducător drept, pentru a crea o nouă forță politică, în stare să înceapă munca de reconstrucție a lumii, în vederea răscumpărării Divinului.
citește și: Așa ar începe cel de-al treilea război mondial
Ideile sale, considerate radicale de către cei care nu cunosc mentalitatea rusească, reprezintă principalele motivele pentru care Occidentul este speriat.
Sigur că pe canalele rusești se vorbește doar nespre denazificarea Ucrainei. Nici ambasadorul, un istoric recunoscut, n-a scos o vorbă despre ideologul lui Putin, ascuns în nori.
Occidentul, înfricoșat. Nu cunoaște spiritul poporului rus
Mai există multe alte elemente care înfricoșează Vestul. Lipsa de implicare a rușilor în politica de stat, persistența ideilor de popor ales printre cei slabi, simplitatea vieții multora dintre cetățenii Federației Ruse.
Am mai spus-o în mai multe emisiuni, marea greșeală a Occidentului e că pune arhetipul democrației drept șablon peste alte civilizații.
Au întrebat americanii dacă afganii doresc să-și aleagă șefii de trib? Se poate instaura statul de drept printre culturile de opiu? Dar când SUA a distrus Iugoslavia, sârbii ce vină aveau?
Pentru cei care susțin nătâng, pios și emoțional Ucraina, le recomand să aibă o privire de ansamblu.
Lumea de mâine nu va mai fi ca cea de azi.
Rusia, chiar dacă nu ne place (avem în genă o fobie față de ruși), își caută un loc la masa marilor puteri. Sigur că mulți, la fel ca mine, îl consideră pe Putin un dictator. Dar a te hrăni cu iluzii că poporul rus va năvăli pe străzi să-l dea jos de la putere, asta nu ține decât de wishful thinking.
Vocile lumii
Timothy Snyder
Publicist american
“Există trei idei legate de viața lui Ilin: una că “fascismul anilor 20, 30 și 40 – poate fi readus în secolul 21 pentru un context postmodern.” A doua că votul este o formalitate de recunoaștere a liderului providențial. “În fascism, liderul este un fel de erou, care iese din mit.” A treia idee le-ar putea aminti imediat cititorilor de respingerea „comunității bazate pe realitate”, o perspectivă înfiorătoare a lumii de mâine,” scrie Timothy Snyder.
