De peste un deceniu, Laura Codruța Kövesi a personificat Justiția la noi. Era, practic, omul cel mai puternic din România, cea care a tranșat destine așa cum sunt tranșate vitele la abator. Fără să-i tremure glasul așa cum i-a tremurat luni, pe 9 iulie, când și-a anunțat plecarea, după o lună de când Curtea Constituțională a dat decizia și la scurt timp după ce la Cotroceni s-a anunțat revocarea.
A fost stâlpul unui sistem unic în lumea civilizată: împreună cu gen. Coldea, George Maior și alte personaje de calibru mai mic, dar complet obediente unui scop comun – acela de a transforma România într-o colonie a corporatocrației. Pe lângă adevărații vinovați (de obicei prinși cu mărunțișuri), din condamnarea unor oameni care deranjau Proiectul s-a făcut un scop în sine. Totul pe altarul CORUPȚIEI.
Toată infrastructura SRI i-a stat la dispoziție, un aparat de presă impresionant; a fost protejată de ambasade, iar prin culoarele Justiției – devoalate de fostul col. SRI Daniel Dragomir – putea să condamne discreționar pe oricine i se părea că nu corespunde ideii de obediență față de acest supra-stat care se sustrăgea oricărui control democratic. Un stat în stat, Statul Paralel, corespondentul Deep State din SUA, cel cu care se luptă de peste un an președintele Trump.
O persoană de o evidentă mediocritate, fostă sportivă de performanță în provincie, scoasă din anonimat de fostul președinte Traian Băsescu, devenise o zeitate pe care Gabriel Liiceanu, într-un interviu la televiziunea de serviciu Digi24, o venera, considerând-o un „om care prin comportamentul ei devine aproape o abstracție de slujire. Este Slujirea!“.
Am asistat de fapt, de peste un deceniu, la ideologizarea luptei anticorupție. La împărțirea României în două: cei tineri și frumoși care votează pentru progresul României și al lumii versus cei fără dinți, care votează „ciuma roșie“. Cei buni contra celor răi. Revoluționarii, iacobinii, contra vandeenilor conservatori.
Am scris destul despre nesfârșitele abuzuri pe care DNA le-a făcut sub oblăduirea Codruței Kövesi. Ceva însă nu trebuie uitat: modul în care a instrumentalizat procuratura și justiția a fost dezvăluit chiar de un partener al ei și al gen. Coldea, prieten al lui Victor Ponta, individul care era folosit de Statul Paralel ca instrument de finanțare: Sebastian Ghiță. Asupra omului de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu, un adversar direct al lui Traian Băsescu, s-a declanșat în 2011 o operațiune de discreditare și de preluare ostilă a postului de televiziune Realitatea, al cărui patron era. În operațiune, Parchetul condus de Kövesi l-a folosit pe Ghiță – după declarațiile lui, care nu au fost dezmințite de nimeni – ca să-l provoace pe SOV în declarații, în timp ce purta tehnică de interceptare. S-au folosit bancnote înregistrate ale căror serii au fost transmise direct, pe celebrul mail „cucuveauamov@gmail.com“ – o adresă conspirată a Codruței Kövesi. Banii ar fi trebuit să ajungă de la Ghiță la Sorin Ovidiu Vîntu, fiind o parte din datoria pentru cumpărarea Realității TV. Acesta a fost condamnat definitiv la un an de închisoare cu executare, pentru șantajarea lui Sebastian Ghiță. Însă instrumentalizarea cazului i-a aparținut – după cum a dezvăluit Ghiță – Codruței Kövesi, care l-a instruit și l-a ghidat în obținerea flagrantului. Potrivit acuzării, „constrângerea a fost realizată de către inculpați prin amenințarea cu uciderea părții vătămate, a familiei sale, respectiv compromiterea imaginii publice. Mijloacele întrebuințate, datorită succesiunii presiunilor exercitate, au fost de natură să creeze temere părții vătămate, astfel încât aceasta a remis suma de 150.000 de euro“. Despre aceste dezvăluiri ale lui Ghiță, turpidul Traian Băsescu a afirmat sec: „Domnul Ghiţă (ca IT-ist) nu putea greşi“.
Celebra procuroare Mihaela Iorga-Moraru, cea care a lucrat la dosarul lui Adrian Năstase, mărturisea public despre șefa ei: „Se implica şi recunoştea că se implică şi ştie ce se întâmplă în dosare. E o formă de imixtiune. Atunci nu am perceput-o aşa. Era altceva ascuns în spatele acestei acţiuni, altceva decât bună-credinţă. Kövesi era la curent cu fiecare pas din dosar“, a acuzat Iorga-Moraru. Mai mult, acesteia i s-ar fi impus să urgenteze un dosar al unui ministru despre care se vehicula că ar ajunge premier. De ce? Moraru a dezvăluit faptul că acel posibil viitor premier ar fi numit-o ministru al Justiţiei pe Dana Gârbovan, președintele UNJR, cea care a militat pentru o Justiție independentă și a denunțat permanent înțelegerile secrete cu iz stalinist (peste 65 de protocoale!) dintre SRI și diversele instituții (DNA, Parchet, ICCJ, ministerele Justiţiei, Finanţelor şi Interne, prin care era monitorizat ANAF şi MAI ș.a.m.d.). Or, asta ar fi însemnat ca Statul Paralel, puterea ocultă ce rezultă din acestea, să piardă controlul asupra Statului.
Revocarea LCK trebuie luată ca un fapt firesc, mai ales că aceasta a încălcat Constituția, inclusiv prin începerea unei anchete penale asupra unui demers legislativ, caz care ne-a aruncat în subsolul dictaturilor militare din fostele colonii africane. S-au făcut, din partea DNA, presiuni împotriva unui judecător CCR, care s-a opus legilor cerute de Statul Paralel, prin care toată populația României ar fi trebuit să fie controlată total – Legile Big Brother. Pentru aceasta, judecătorul CCR Toni Greblă a fost ținut în cătușe și în arest, ca un infractor deosebit de
periculos.
Că acest simplu exercițiu de constituționalitate este văzut ca o calamitate, iar președintele Iohannis este diabolizat de fanatici, asta ține de patologia exercițiului puterii pe meleagurile noastre, opera unui deceniu de abuzuri ale președintelui Traian Băsescu, continuate de un Golem care a început să funcționeze autonom.
Poate fi, în acest context, Laura Codruța Kövesi un viitor președinte de stat, așa cum își dorește „intelectualul civic“ Gabriel Liiceanu? În februarie a.c., la întrebarea dacă este doamna Kövesi prezidențiabilă, acesta a răspuns iute: „Din plin!“. Și eternul candidat la Nobel Mircea Cărtărescu a declarat efuziv, după revocarea acesteia, pe contul de Facebook: „Dacă vei candida vreodată la președinție, voi fi primul care te va vota“.
Discursul de plecare al fostei șefe a DNA arată că intențiile sunt evidente. De altfel, aripa iacobină a societății românești vede în ea – așa cum a văzut și în Monica Macovei acum câțiva ani – o soluție de rezolvare a pericolului reprezentat de „ciuma roșie“, care este eminamente „coruptă“.
Dacă va candida, va avea cu siguranță sprijinul corporațiilor, cele care au fost constant ocolite de anchetele DNA, celebrele afaceri Microsoft sau EADS, prin care Statul Român a fost păgubit de un miliard de euro, fiind atinse marginal și anchetele îngropate. Despre alte afaceri, în fapt „țepe“ date de corporații, cum este cazul Bechtel, care ne-a construit cea mai scurtă și scumpă autostradă din lume (peste 23 milioane de euro/kilometru), nu s-a mai auzit nimic.
România, un stat în care pentru sprijinirea ideii de „corupție endemică“ au fost sacrificate libertatea, sănătatea și imaginea (viață socială, de familie) a mii de persoane, marea majoritate nevinovate (așa cum arată achitările în avalanșă din ultimele luni), devenise un Disneyland stalinist, în care actul de justiție era discreționar, făcut la televizor, cu dezvăluiri din dosare în presă, cu o arhivă SIPA violată de jurnaliștii Statului Paralel, în care deciziile erau luate înainte de consumarea actului de justiție.
Despre posibila carieră politică a Reginei acestui spațiu de basm negru, precum și despre consecințele acesteia, merită comentat cu proxima ocazie.
