Partidul Popular European și-a ales ieri candidatul pentru președinția Comisiei Europene. Aceeași Ursula von der Leyen a fost desemnată de către creștin-democrații europeni pentru încă un mandat de cinci ani.
Așa se face într-o planificare de război. Nu se schimbă generalii în timpul pregătirilor de front. Chiar dacă există la nivelul Uniunii Europene o secretomănie lucie în privința inițiativei de atac împotriva Rusiei, majoritatea liderilor țărilor membre UE respingând declarativ propunerea lui Emmanuel Macron, ieri, Ursula von der Leyen a lansat nucleara: „Europa trebuie să aibă o industrie producătoare de următoare generație.” A mai spus că PPE a fost și va fi campionul apărării. De aceea, în noua organigramă a Comisiei Europene, se va înființa un comisariat special pentru militărie, un fel de ministru de război.
„Aderarea deplină” n-a durat mai mult de un spritz pausen
Toată presa mondială a preluat declarațiile politice ale liderilor aflați la București. Ca să nu mai vorbim despre fenta expresiei “aderării depline” a României și Bulgariei în Schengen. În timp ce agențiile de presă rostogoleau declarații despre proiectul politic al celui mai important grup din Parlamentul European, nimeni n-a mers spre esență. Ce prevede Manifestul PPE? Acesta nu poate fi consultat nicăieri. În ciuda sesizărilor mele la decidenți, site-urile de profil au rămas înțepenite. Ce se ascunde în document și nu s-a făcut public?
Diferit față de intrarea în cel de-al doilea război mondial a anglo-americanilor, acum se comentează doar o petardă aruncată de Macron și toți se dau de ceasul morții că-s împotrivă. Decretând ziua de 7 Decembrie 1941, ca o zi a infamiei, momentul declanșării atacului japonez în Pearl Harbor, în discursul său către națiune, Franklin D. Roosevelt a anunțat că “SUA sunt un arsenal al democrației.” Dincolo de Ocean, prietenul și partenerul său Winston Churchill anunța națiunea că trebuie să se pregătească de război.
De data aceasta, Europa, cel mai fidel aliat al SUA, nu zice răspicat planul de angajare militară în Ucraina, locul în care se bate Pentagonul cu Armata rusă.
Nu întâmplător, majoritatea statelor testează ideea revenirii la armata obligatorie.
Ursula von der Leyen, generalul nedeclarat al Europei, a declarat răspicat: “Europa va continua să susțină financiar și militar Ucraina.”
citește și: Aș fi pariat pe tânărul bavarez Manfred Weber
Ar trebui să știe și gleznuțele goale sau sprâncenele pensate că – în anii pregătitori pentru trimiterea de soldați pe frontul de luptă – se limitează libertățile fundamentale, iar ideea că ei vor fi mai șmecheri și o vor tuli prin țările africane sau în America de Sud e de neam prost. Vor fi găsiți și-n gaură de șarpe, dacă guvernele declară stare de război.
Credeți că întâmplător în statele membre ale UE se testează aderența publicului la ideea că statele europene ar trebui să trimită trupe în Ucraina? Nimic nu se face degeaba. Emmanuel Macron n-a scos o sperietoare, pe care să o atace copiii cu ace de gămălie, ci a primit ordinul de seară pe unitate să aprindă focul vigilenței.
Națiunile trebuie să devină „bărbate”
Trist e că nu mai există un Roosevelt care să însuflețească spiritul de luptă și să justifice înarmarea. În scurt timp, a pregătit 460.000 de soldați. Marea Britanie, un număr similar. La acea vreme se înțelegeau bine cu Stalin. Au făcut rapid rost de câteva milioane de tineri încorporabili, gata să se jertfească pe câmpurile de luptă.
Mulți pafariști cred că asistă la un ‚Star Wars” sau că luptele se dau cu joystick-uri performante și cu gloanțe scoase din touch-screen-uri. Oare adulții nu s-au întrebat de ce proliferează atât de mult jocurile de strategii militare și bătălii adevărate pe micuțele ecrane?
Ați citit prin cărțile de popularizare a științei despre mult uzitatul: “endorsement?” Adică, al creării condițiilor de acceptare?
Psihologia frontului e mult diferită de cursurile de dezvoltare personală. Bărbații au de la natură un exces de testosteron. Odată stimulat, crește dorința de luptă. Pornirile spre violență sunt inhibate doar de excesul de serotonină. Poate așa înțelegem de ce tinerilor li se taie, pas cu pas, pofta de viață. Hormonul fericirii le este atenuat – în fel de fel de acțiuni – străine spiritului vârstei lor.
Orice părinte poate să-și dea seama că ultimii ani, de la pandemie încoace, adolescenții sunt bulversați și înstrăinați de colectivități. Li se cultivă sentimentele de vinovăție, stările de însigurare, gadgeturi inteligente le stârnesc depresiile, toate cu singurul scop: de a fi guvernați de frică.
Semnele războiului nu se citesc în stele
În spațiul european principiile competiției libere între partide, dezbaterile de idei, libertatea de a fi contra curentului sunt ucise-n fașă. Cu ce scop? Al pregătirii majorității pentru război. Nu întâmplător partidele suveraniste sunt stigmatizate ca extremiste. În cazul divizării civilizației europene, între indivizii pro-război și pacifiști, cei care se vor opune înarmărilor și recrutărilor de soldați vor fi considerați putiniști.
În cazul decretării legilor marțiale, ar putea fi scoși în afara legii. Pe harta Europei se joacă “totul sau nimic.” Dacă în urmă cu zece ani, bugetul militar al tuturor statelor membre UE era de 145 miliarde de Euro, în anul 2023 a ajuns la 215 miliarde. O creștere de 50 %.
Statele se vor întrece în competiția înarmărilor, în timp ce departamentele speciale de propagandă vor pregăti lebedele negre, acele amenințări care nu apar din senin, ci sunt fabricate în laboratoare. Acum înțelegem că există acorduri secrete?
A venit momentul ca Europa să-și răscumpere datoriile din cel de-al doilea război mondial față de SUA.
Doctrina Brzeziński ascunde interesele războiului proxy din Ucraina
Doctrina Brzeziński a bipolarității super-puterilor lumii e mai actuală la Pentagon ca oricând. Când strategii militari ai Casei Albe ciocneau cupe de șampanie în timpul prăbușirii URSS, el s-a declarat îngrijorat de slăbiciunile sistemului de la Moscova, de pierderea identității naționale a rușilor.
Geopoliticianul polonezo-american, consilier pe apărare a doi președinți SUA, a lăsat limbă de moarte: “O Rusie fără Ucraina rămâne o putere regională. Una cu Ucraina, o superputere mondială.” Poate înțelegem în al doisprezecelea ceas, de ce pentru Administrația de la Casa Albă, oricare ar fi ea, importantă e menținerea Ucrainei în stare de vasalitate și de beligeranță perpetuă.
Nu e nici în interesul Moscovei, nici al Washingtonului să se grăbească. Europa de abia învață să-și lege botinele, să urce în pod snickersii și să-și urască existența pașnică. Și de data aceasta, tot europenii vor ieși înfrânți. Sper ca premoniția mea să fie negată de evidențele de după 2030.
VOCILE LUMII
Emil Boc
Primarul Clujului
“Nu poţi să faci un manifest din laboratoarele de inteligenţă artificială, oricât de superbă ar fi inteligenţa artificială. Manifestul trebuie să se bazeze pe problemele reale şi pe soluţiile concrete la soluţiile oamenilor. Cea mai bună politică este politica rezolvării problemelor oamenilor. Capacitatea de a asculta, după aceea trebuie să fie transpusă în acţiune, în viziune,” a menţionat Emil Boc de la tribuna Congresului PPE, plutind în serendipitate, acel cuvânt englez greu de tradus.
