Regina Elisabeta a încheiat cea mai lungă domnie din istoria imperiului britanic. Odată cu trecerea sufletului ei la veșnicie, s-a încheiat o epocă. A fost cel mai temut bastion pentru progresiști. Orcile sistemului de distrugere a tradițiilor, familiei și valorilor creștinătății au cale liberă, acum, spre ocuparea întregii civilizații. Cu o perversitate îngrozitoare, rețeaua i-a vârât, în ultimele zile de viață, un prim ministru de-al lor, pe Liz Tuss, care va îndeplini toate misiunile îndrăcite.
A mai rămas doar Papa Francisc de înlăturat, până la soluția finală: crearea omului nou.
Culmea perversității, azi, Liz Thuss vorbește despre „puterea de stâncă” a Reginei, pentru unificarea neamurilor. În urmă cu aproape douăzeci de ani, așa cum am mai scris, studentă fiind și membră a partidului Liberal Democrat, a organizat campanii de abolire a Monarhiei. Prezența ei la Balmoral a fost ultima sfidare, necuviință și afront adus Suveranei.
În lunga sa domnie, de aproape șaptezeci de ani, Regina Elisabeta II a transformat vechiul imperiu, într-o Comunitate de state independente, Commonwealth.
Povestea vieții ei se va așeza în istorie
Viața ei bate orice scenariu de film. La 13 ani, când încă își mai spunea numele de alint, Lilibet, i-a zis tatălului ei, Regele George al VI-lea, că s-a îndrăgostit de un ofițer de marină, promițându-i că-l va iubi toată viața. Când a împlinit 21 de ani, i-a cerut permisiunea de a se căsători cu Philip Montabatten. Tatăl a acceptat. Cu o seară înainte de nuntă, regele i-a conferit lui Philip titlul de Alteță Regală, iar în dimineața nunții, titlurile: Duce de Edinburgh, Conte de Merioneth și Baron Greenwich.
Asemenea vărului Majestății Sale, Regele Mihai, Elisabeta a II-a a Marii Britanii iubea nespus mașinile. A fost suprinsă conducând și la 95 de ani.
S-a născut pentru a fi regină! A domnit, nu a guvernat. De la marele învingător al războaielor și arhitect al marelui imperiu, Winston Churchill, a trebuit să accepte dialoguri și cu laburiști mediocri, precum Harold Wilson.
Dumnezeu i-a dăruit patru copii: Charles (actualul rege), Andrew, Anne și Edward.
Elisabeta II-a a fost un serv al popoarelor, în accepțiunea termenului latin, nu un stăpân.
Domnia sa lungă a unit popoare și a cimentat relația cu SUA. A făcut toate poftele președinților americani.
citește și: Liz Truss – glamourizarea imperiului britanic
În șaptezeci de ani, a avut cinci discursuri și vreo opt mesaje. Și acelea, doar în momentele cruciale. I-a plăcut să lase impresia de neangajare în treburile guvernării.
Mărunții ei pași erau de fapt mai mari decât ai lui Armstrong pe lună
A condus Comunitatea de state independente după principiul roman “festina lente.” Va rămâne în istoria lumii ca un apostol al îngăduinței!
Desele sale retrageri din viața publică n-au fost, așa cum credea lumea, momente de odihnă. Pașii săi înapoi, asemenea îndemnurilor lui Bertrand Russel, erau de fapt ieșiri din cadru, pentru a putea vedea mai bine perspectiva.
Mă întreba ieri un coleg de presă, dacă știu care a fost cel mai mare regret al vieții ei.
Dacă în tinerețe era nepăsătoare cu ținutele, la maturitate a impresionat prin stridență vestimentară. Întrebată de ce poartă haine țipătoare, ar fi răspuns: “o regină trebuie să se remarce în mulțime.”
Regretele Reginei, dar cât de mari sunt regretele noastre?
Revenind la regrete, ca un insider al vieții monarhilor, pot aminti că la Jubileul de Diamant a mărturisit că-i pare rău că nu s-a dus în 1966 la Aberfan, Wales, când un munte s-a prăvălit peste comunitatea minerilor. Atunci, au murit 144 oameni, majoritatea copii stând în băncile lor din clase. Clădirile s-au prăbușit peste ei.
I s-a reproșat reginei că e prea rigidă, că e insensibilă și nu vrea să fie altruistă. Apropiații au sfătuit-o să modernizeze Casa Regală. A ascultat. La sfârșitul deceniului șapte, a deschis Palatul regal. Un regizor a realizat un film documentar. Ulterior, la cererea suveranei a fost retras. Azi, The Crown, difuzat de Netflix, prezintă scene, stări, evenimente, în concordanță cu realitatea.
În timpul domniei sale s-au petrecut multe. A căzut Zidul Berlinului, regimul de apartheid s-a prăbușit, colosul comunist a fost zdruncinat, Marea Britanie a ieșit din Uniunea Europeană. Multe dintre acestea s-au întâmplat doar pentru că Regina a cuvenit. Numai naivii pot crede că Margareth Thacher a ticluit singură cu Ronald Reagan susținerea lui Gorby cu perestroika sa.
S-a umilit! L-a plimbat pe Ceaușescu în caleașca regală
Poate că niciunul dintre suveranii lumii democratice n-au lăsat atât de mult de la ei. A trebuit să suporte și vizita lui Nicolae Ceaușescu la Londra, ba chiar să-l cazeze la Buckingham și să-l plimbe cu caleașca regală, doar pentru că guvernul laburistului James Callaghan voia să vândă avioane și motoarele Rolls- Royce.
Se spune că doar cei plăcuți lui Dumnezeu trec Rubiconul în timpul vieții. Anul 1992 a fost decretat de Elisabeta a II-a ”annus horribilis,” un an în care doi dintre copiii ei au divorțat, publicul fiind dezgustat de scandalurile din familia regală. Și pentru că un dezastru nu vine singur, a luat foc și Palatul regal. Conform imaginilor vremii, regina era devastată. Dar a avut un mare sprijin în Philip, cel căruia i-a jurat loialitate pe viață.
Diana era venerată de britanici. Divorțul lui Charles a dus la exasperare regatul. Camilla Parker Bowles era amanta lui mai veche. Nu se poate spune că regina nu știa. Mulți au acuzat-o pe suverană pe nedrept. N-a acționat de teamă să nu distrugă și viața privată a fiului, cum a făcut-o cu sora sa, Margaret, Contesa de Snowdon, pe care n-a lăsat-o să se mărite cu alesul inimii. A fost mereu persecutată de obligațiile familiei. Ea și-a dorit mereu o viață liberă. În cazul lui Charles, n-a mai vrut să repete greșeala. Înainte de a fi Regină, era mamă.
Starea ei de sănătate s-a prăbușit după moartea iubitului și veneratului ei soț, Philip, “My Strength and Stay”, mărirea și puterea, la ortodocși.
VOCILE LUMII
The Guardian
“Vizitatorii castelului Balmoral nu au împărtășit entuziasmul Reginei. Bătea mereu vântul, vremea era mai tot timpul mohorâtă. Însă erau fascinați că Regina depozita cereale în Tupperware, folosea un foc electric cu două bare pentru încălzire și ținea deasupra pianului un pește de sticlă luminat, în dezacord cu modernitatea” – scrie The Guardian.
