Într-o țără unde fiecare om politic este analizat cu lupa de un popor obosit de promisiuni, ideea că Nicușor Dan, primarul general al Capitalei, ar putea ajunge președintele României e atât surprinzătoare, cât și inedită.
De ce? Pentru că Nicușor Dan este o combinație de tehnocrat, activist și simbol al anti-sistemului, cu bunele și relele care derivă din această postură.
Nu este politicianul clasic. Nu-l vezi făcând băi de mulțime, într-o cămașă albă imaculată, cu zâmbetul larg pe față și cu un discurs înduioșător care să te facă îți dai votul pe o pâine cu unt.
E oare Nicușor Dan un candidat abil pentru a ocupa mult râvnitul fotoliu de la Cotroceni sau e doar un președinte de avarie pentru a scăpa de haosul de la alegerile anulate?
De ce ar fi potrivit?
Un om venit din afara “partidelor tradiționale”
Nicușor Dan vine din afara sistemului politic clasic. Nu este un produs al „fabricii de politicieni” și nici al rețelelor baronilor locali. Spre deosebire de majoritatea candidaților, acesta nu se bazează pe discursuri populiste sau pe „asumpții aruncate”, ci pe date, logică și fapte. Este matematician, om de știință – iar România are nevoie de oameni care calculează înainte să acționeze.
S-a dovedit și la primul tur prezidențial (anulat, desigur) că românii vor un independent, un om din afara sferei politice.
Deși unii percep că lucrurile au stagnat, Nicușor Dan a implementat o serie de proiecte notabile în București: a înlocuit 110 km de conducte de termoficare, a achiziționat 100 de tramvaie și autobuze electrice, a renovat secțiile importante din Spitalul Colentina, a reamenajat 20 de locuri de joacă și a demarat lucrări pentru alte 30, precum și renovarea parcurilor Cișmigiu și Tineretului. Acestea sunt, deocamdată, cele mai vizibile rezultate din Capitală.
Nicușor a obținut 48,3% la alegerile locale din această vară, dovadă că bucureștenii au avut încredere în proiectele sale.
Vocea „anti-corupției” și „anti-risipă”
Nicușor Dan a fost unul dintre cei mai activi oameni ai societății civile în anii 2000, luptând împotriva corupției din administrațiile locale și a distrugerii patrimoniului urban. Imaginea lui este aceea a activistului incoruptibil, a celui care se bate cu „cei mari”, de unul singur dacă e nevoie. Printre cele mai cunoscute acțiuni ale sale se numără fondarea Uniunii Salvați Bucureștiul (USB) pentru protejarea patrimoniului urban, protestele vehemente împotriva abuzurilor imobiliare din Capitală și lupta împotriva construcțiilor ilegale care amenințau spațiile verzi.
Un președinte care promovează transparența ar putea fi un simbol puternic pentru o țără în care încrederea în instituții este în scădere constantă. Să nu uităm de „Bătălia de la Unirii”!
Un profil intelectual „prezidențiabil”
Fie că ne place sau nu, Nicușor Dan are un statut intelectual greu de contestat – studii la Ecole Normale Supérieure, fără doctorat plagiat sau facultate la frecvență redusă. Într-o mare de politicieni „prea insipizi” sau „prea gălăgioși”, el ar putea fi un președinte cerebral, de mijloc, capabil să impună respect și în exterior.
Mai mult, discursurile lui ar suna sincer, fără clasicul limbaj „de lemn” de la tribuna Parlamentului.
De ce NU ar fi potrivit?
O prezență „fantomatică”
Deși Nicușor Dan este admirat pentru verticalitatea sa, problema majoră este absența sa – în sensul metaforic și literal. La Primăria Capitalei, mulți bucureșteni se plâng că „nu-l văd, nu-l aud”. Comunicarea publică este punctul său nevralgic. Într-o funcție precum cea de președinte, unde vizibilitatea și discursul constant sunt esențiale, Nicușor Dan riscă să devină un lider „mut”, incapabil să inspire națiunea.
Și știm cu toții ce părere ne-a lăsat ultimul președinte absent.
Imaginea unui primar aflat în impas
După patru ani de mandat în București, Nicușor Dan nu a reușit să fie perceput ca un „reformator de succes”, pentru că nu e totul atât de vizibil. Problemele Capitalei (traficul, termoficarea, curățenia) continuă să troneze, iar răspunsul său – „greaua moștenire” – începe să pară o scuză uzată.
Dacă Bucureștiul rămâne „înțepenit” în percepția unora, ce credibilitate ar avea la nivel național? „Nu rezolvi apa caldă în București, dar vrei să rezolvi problemele României?”
Desigur, aceasta e mai degrabă percepția celor aflați în afara capitalei, după cum menționam mai devreme cetățenii Bucureștiului i-au dat votul de încredere pentru finalizare proiectelor în curs.
Lipsa carismei
Nicușor Dan este un om al faptelor și calculelor și asta îl face să pare că are carisma unui bocanc, adică nu cel mai atractiv, dar foarte folositor pe timp ploios. Deși sinceritatea sa îl face autentic, absența unui discurs puternic, inspirational și energic îl face vulnerabil în fața liderilor populiști sau versați.
Un președinte trebuie să fie un lider simbolic, capabil să inspire și să capteze atenția națiunii, însă Nicușor pare mai degrabă un strateg analitic, concentrat pe calcule și fapte concrete, decât omul care poate mobiliza emoțional mulțimi la mitinguri.
Pe Nicușor nu poți să-l vezi la diverse emisiuni de divertisment că îți explică cum trebuie băut whiskey sau să facă un număr de stand-up comedy în Parlament, așa cum a făcut-o în trecut un lider mult mai carismatic.
Relațiile externe – o necunoscută
Un președinte trebuie să aibă un rol activ în politică externă. Nicușor Dan, în ciuda intelectului său, nu a dovedit că ar avea abilități diplomatice sau viziune în acest domeniu. Prezența sa la dezbateri legate de patrimoniu urban și participarea la evenimente internaționale dedicate societății civile ar putea fi considerate pași timizi în această direcție.
Momentan, nu a avut ocazia să ocupe o funcție la o organizație internațională sau să fie europarlamentar pentru a putea să-i evaluăm abilitățile, dar poți să-ți imaginezi negocieri complicate la Bruxelles sau Washington, în care Nicușor să nu-i adoarmă pe liderii mondiali?
Concluzie
Nicușor Dan este, fără îndoială, un personaj atipic în peisajul politic românesc. Este omul „transparenței”, al luptei pentru principii, dar și al unui stil de conducere „pasiv”, greu de digerat într-o țară care așteaptă președinți „mesianici”.
Ar putea fi un președinte onest, poate cel mai onest din ultima vreme, dar întrebarea este: are România nevoie de onestitate seacă sau de un lider care știe să inspire, să comunice și să fie un „actor politic” în cea mai înaltă funcție a statului?
În concluzie, Nicușor Dan la Cotroceni ar fi o poveste inedită, dar poate prea tehnică și lipsită de scânteie pentru o națiune care se hrănește din emoție și misticism. Președintele „tocilar” s-ar putea să fie prea riguros pentru o țară încă… imperfectă.
Urmărește România Liberă pe X, Facebook și Google News!
