Duminica Floriilor marchează intrarea Domnului în Ierusalim. Smerit, pe un asin, Iisus a fost întâmpinat cu flori, cu ramuri de măslin și de finic de mii de oameni care scandau: „Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine în numele Domnului!”.
La finele acestei săptămâni, duminică, sărbătorim Floriile. În această zi, Liturghia e diferită de cea care se oficiază în celelalte duminici. Credincioșii merg la biserică cu crenguțe de salcie care sunt binecuvântate de preot.
Indiferent de vremurile pe care le trăim, această sărbătoare este una dintre cele mai importante sărbători din an. Mântuitorul este primit cu entuziasm datorită învierii lui Lazar din mormânt, minune sărbătorită în sâmbăta dinaintea Duminicii Floriilor. Biruința asupra morții este simbolizată de ramurile de salcie înmugurite.
Nu sunt teolog și nu voi face un excurs de această natură asupra semnificației Duminicii Floriilor. Nici nu voi proceda la un exercițiu de excludere a cuiva, oricine, care nu este creștin-ortodox. Departe de mine orice gând de divizare a lumii noastre. Dimpotrivă, eu cred că Dumnezeu unește, iar pe noi ne face mai buni.
Dar ceea ce vreau să spun este că trăim într-un timp de mare duritate asupra vieții. Noi, românii, am trecut cu dificultate printr-o tranziție dificilă de la un sistem comunista la unul democratic. Costurile au fost mari, generații de sacrificiu după generații de sacrificiu. Am strâns din dinți, am plătit greu tranziția, dar astăzi suntem membri ai UE și NATO, deci ne-am câștigat dreptul de a face parte dintre țările coerente ale planetei.
Atunci când lucrurile păreau să se așeze pe un făgaș bun din toate perspectivele, am fost loviți de pandemia de COVID-19. Am văzut atunci, ca într-o radiografie, toate defecțiunile statului nostru. Le știam sau le bănuiam, acum le-am văzut cu limpezime. Dar am văzut și lipsurile noastre. A fost nevoie să fim îndemnați să ne spălăm pe mâni cu apă și săpun, a fost nevoie de legi care să ne oblige să purtăm mască. Iar campania de vaccinare nu și-a îndeplinit obiectivele, chiar dacă a fost puternic promovată. Am scris atunci în ziar, am scris și o carte – „România fără mască. Fals tratat de pandemie”, apărută la editura Mediafax – despre neîncrederea justificată a oamenilor în funcționarea statului, dar și despre neîncrederea nejustificată a celor fără carte în mesajul medicilor.
Nu reiau aceste teme, deși actualitatea lor nu s-a pierdut deloc. Nu le reiau pentru că, iată, după încercarea pandemiei, trăim încercarea războiului de lângă noi.
„Războiul este treaba barbarilor”, spunea Napoleon Bonaparte, el însuși un mare conducător militar. Oricât adevăr ar conține această propoziție, iată că omenirea nu învață și nu a învățat suficient ca să evite orice fel de vărsare de sânge. Dimpotrivă. Iar ceea ce părea că se poate întâmpla doar în regiuni foarte îndepărtate de noi, iată că se întâmplă acum în imediata noastră vecinătate. Și, mai mult, există riscul ca războiul declanșat de Federația Rusă împotriva Ucrainei să ne afecteze în mod direct și pe noi.
Deocamdată, trăim efectele unei crize economice despre care specialiștii în economie spun că este de-abia la început. Vedem și participăm direct la tragedia refugiaților ucraineni și, oricât am fi de deficitari la multe dintre capitolele deplinei noastre integrări în lumea civilizată, iată că am devenit un model al solidarității umane. Acest lucru nu era posibil dacă în esența noastră nu am fi stat pe valori.
Iată că un stat slab și un popor sărac au reușit să arate lumii o extraordinară putere de mobilizare pentru a face bine. Acest lucru nu era posibil dacă noi, indiferent de condiția noastră socială sau economică, nu am fi stat pe valori. Valorile umane se pierd doar atunci când toate instituțiile, numesc aici familia, biserica sau școala, își pierd sensul. Nu l-au pierdut. Chiar dacă sistemul de educație este tratat, nedrept, ca un apendice inutil al societății, chiar dacă familiile românești trăiesc greu și multe dintre acestea sunt rupte pentru că membrii lor au plecat să muncească în străinătate, românii și-au păstrat esența de neam creștin. Chiar dacă manifestarea credinței este virulent criticată de cei care se proclamă „atei”, semințele sădite de înaintașii noștri au dat rod. Iar acesta nu este deloc un lucru puțin.
Cum spuneam, nu sunt teolog, dar, așa cum v-am mai spus, de fiecare dată când intru într-o operație, eu, unul, mă rog. Colaboratorii mei știu acest lucru și îl respectă. Și știu mulți medici de mare calibru care fac același lucru.
Ceea ce vreau să subliniez este că indiferent de ceea ce faci, indiferent de locul pe care îl ocupi în societate, suntem egali în fața lui Dumnezeu. Este, dacă vreți, cea mai democratică formulă de existență.
Bunătatea, ajutorul dat pentru cel aflat în nevoie sau solidaritatea binelui în fața răului sunt expresii ale omeniei. Sunt valori pe care societatea nu le poate ignora, dimpotrivă. Iar manifestarea acestora ne arată adevărata valoare umană.
Revenind la războiul de lângă noi, pentru a nu lăsa loc niciunei speculații, suntem în fața unui agresor puternic și de o duritate extremă: Federația Rusă. Indiferent de natura relațiilor României cu Ucraina și de echilibrul democratic fragil din această țară, războiul este o crimă la adresa poporului ucrainean. Știu că sunt oameni care vor spune că minoritățile, inclusiv cea română, nu aveau drepturi în Ucraina. Vor spune că au existat sau că există trupe paramilitare acceptate de statul ucrainean. Știm cu toții Cernăuți este un oraș românesc.
Convulsiile statului ucrainean se puteau și se pot trata cu instrumentele democrației și modernității, nu cu război. Costurile războiului sunt înfiorătoare, iar principala preocupare a lumii civilizate nu poate fi alta decât aceea de a opri agresiunea de lângă noi. Chiar dacă avem o clasă politică mediocră, poziția României în fața acestui conflict este fără echivoc, iar acest lucru demonstrează că trăim după valorile la care am făcut de mai multe ori referire în acest text.
Iar în timp ce lumea se cutremură sub bombe și rachete, noi învățăm să trecem împreună prin clipe grele. Da, ezitările celor care conduc statul, lipsa lor de creativitate în găsirea de soluții pentru o viață mai bună pot fi criticate. Și este bine să fie criticate. Dar ceea ce face azi România este expresia funcționării unui popor care, deși greu încercat după cel de-al doilea război mondial până azi, nu și-a pierdut capacitatea de a căuta mereu lumina!
Vă doresc tuturor Sărbători Fericite!
