Nu a instituit încă Legea Marțială. Judecătorii Curții Constituționale nu-s arestați. Până în prezent. Deci nu a dat lovitura de stat. Doar perpetuează un conflict de natură constituțională între instituțiile publice. Citește de o săptămână motivarea CCR și nu găsește încă stiloul cu cerneală validă pentru a semna demiterea Laurei Codruța Kövesi din funcția de procuror-șef al DNA.
Există cel puțin două soluții pentru ieșirea din criză. Semnarea documentului sau începerea procedurii de suspendare a președintelui. În primul caz, și-ar da foc la moara pe care o are. Perspectiva unui nou mandat. Dacă o revocă pe șefa DNA, își face din ea un prezidențiabil garantat #rezist. Susținută chiar de mulțimea contestatară a coaliției guvernamentale PSD-ALDE, îi poate fura din electoratul anti-PSD. Dacă nu o revocă, riscă să fie supus procedurii de suspendare.
Ce va face alesul românilor? Este întrebarea acestui început de săptămână. După meteorologia politică, se anunță nori și averse de ploaie peste Palatul Cotroceni. Va avea șansa să stea mai pe îndelete asupra motivării Curții. Să chibzuiască. Un neamț citește de trei ori și hotărăște o dată. În cunoștință de cauză. Ilaritatea rămâne o stare de convalescență a sistemului democratic. Întârzierea deciziei e semn fie că nu-i pasă, fie că doar cugetă. “Șezi sau doar cujeți?”, întreabă ardeleanul. Iohannis ar răspunde: “Doar șed”.
În același timp, în forul legislativ sună adunarea tuturor reprezentanților partidelor din arcul guvernamental. Liderii grupurilor parlamentare pregătesc textul motivării suspendării. Ce a făcut atât de grav Klaus Iohannis? A nesocotit statul de drept. CCR a decis că există motive temeinice de demitere a procurorului-șef al DNA. A încălcat cu bună știință Constituția. Sentințele date de magistrați sunt obligatorii pentru oricine. Nesocotirea lor este un fault grosolan asupra the rule of law.
Structurile paralele statului sunt în agitație. Tremură din toate țâțânile și din toate tablele. Îi vezi pe analiștii cu tresă dând soluții, toți în același timp, aceleași idei sub drapel, aceleași soluții la problemele existente. Înțelegi lesne unde e centrul de comandă. Că doar președintele nu rezistă de capul lui. Recent, în spațiul public, s-a vânturat ideea că unui judecător al CCR i s-a făcut dosar de nu știu ce organism care vede just, o pălărie a sistemului de comandă și că președintelui i se cere să emită un decret de revocare. Niciunde în Constituție nu scrie că președintele are atribuții în acest sens. În platourile televiziunilor, propagandiștii de rețea au decretat deja că Iohannis e judecătorul suprem. Plenul CC al PCR, trecut la cele veșnice, ar fi invidios. A da un decret de demitere a unui judecător pe motiv că n-are bască ar fi un alt act de siluire a Constituției pe care a jurat. Sigur că nu va recurge la acest artificiu kamikaze. Dar faptul că se încearcă din toate buhaiurile securiste bombardarea CCR, o instituție cu prevederi constituționale, e semn că oarecare pupitru de comandă ar dori o lovitură de stat.
Președintele șade. Sau cugetă. În săptămâna ce vine săbiile se vor ascuți. Sigur că paralelii vor încerca fel de fel de diversiuni, prin crearea unor false agende și trimiterea în spațiul public a unor predicate scrise deja.
Subiectul e unul singur. Laura Codruța Kövesi. De ce s-ar lega noul Ulise de catarg? Nu el a numit-o. De ce să moară cu ea de gât?
Poate că președintelui îi va veni gândul bun cel din urmă și-și va asigura un nou mandat. Poziția ficusului i-ar asigura condiții mai bune pentru vacanțele lungi și dese.
Oare mai are căi de ieșire din șotronul impus? Sigur. Să-și ia concediu și să plece în Miami. Dar când se va reîntoarce va avea suspendarea în Parlament. I se va da o nouă vacanță. Impusă. Va pleca în concediu, iar “interimarul” o va demite pe Kövesi. Legea spune că trebuie să se organizeze referendumul. Și atunci românii vor fi întrebați mai repede cu un an dacă-l mai vor pe Iohannis în funcție.
Cel mai simplu ar fi pentru toată lumea să semneze decretul de revocare a procurorului-șef al DNA. Ar elibera-o și pe Laura Codruța Kövesi din stresul de zece ani. Ar fi liberă să facă ce vrea. Să-și ia un domiciliu în străinătate și să-și vindece surmenajul sau să se arunce în bătălia prezidențială.
În oricare situație, coaliția de guvernare iese întărită. Ia un șfunct spre alegerile de anul viitor. Cu o opoziție decimată și fărâmițată, discuția mai rămâne de unde va mai aduna Călin Popescu Tăriceanu voturile necesare în turul doi. În cazul victoriei acestuia, Iohannis pleacă liniștit în Miami să joace tenis. Nimeni nu-l va mai întreba de ce sunt pauzele lungi și dese. România lucrului bine făcut e cu decizia pe rol. O semnătură sau o suspendare. Doar președintele decide. Acum. Mâine, Parlamentul. Poimâine țara. De ce să te pensionezi anticipat?
