Iată minunea ! Se dau bani ! Se aruncă în soare confetti ! Preşedintele zâmbeşte, nu mai muşcă din cuvinte. La Diplomat, se trage zaiafet. Lume pe sprânceană. Decolteuri şi mirări. Priviri blânde şi acceptări lascive. Pista de golf face cu ochiul. Găurile din gazon sunt doar pentru mingile mici. Cele mari nu încap. Printre participanţii la sindrofie nu-l zăresc pe premierul care va tăia panglica celor 3.000 de km de autostrăzi din program. Poate nu e încă născut.
Marele truc al programului “Reclădim România” e că anunţă doar momentul festiv al anului 2025, când vom atinge un PIB de 87% din media UE, dar nu explică românilor că tot sub linie vom fi şi nici nu anunţă ce vor face guvernanţii de la 1 septembrie cu pensiile. De unde atâta bănet, se întreabă doar brusturile, deloc căzut în admiraţie? Peste 100 de miliarde de euro. Bani, de bani. De unde îi scoate Orban?
Finanţarea şomajului tehnic a salvat sute de mii de locuri de muncă
Dar să nu fim de la început cârcotaşi. Programul de sprijin al şomajului tehnic, de plată a 75% din salariu mediu brut pe lună de la bugetul de stat pentru angajații companiilor afectate de criză și pentru alți profesioniști cu activitatea întreruptă temporar, în valoare de aproape 1 miliard de euro, a salvat sute de mii de locuri de muncă.
Dând ascultare cifrelor oficiale, în cele trei luni de pandemiei s-au pierdut doar 100.000 de joburi. Institutul Naţional de Statistică vorbeşte despre 410.000. Deh, o mică, mare neconcordanţă.
3.000 de km de autostradă? Bă, voi sunteţi nebuni?
Citind cu atenţie distributivă şi cu privire anticipată, poţi vedea peste sumedenia de granturi pentru repornirea întreprinderilor, a capitalurilor de lucru şi investiţii, deasupra programelor de finanţare nerambursabile pentru creşterea competitivităţii IMM-urilor, mai sus de granturile destinate digitalizării companiilor, cum se cască hăul când ajungi la cifra ameţitoare de 3.000 de km de autostradă. E ca-n povestea lupului păcălit de vulpe.
Peisaj cu IMM-uri fericite
Pe plan imediat, măsurile par fi aplicabile: 2.000 de euro pentru o intreprindere fără niciun angajat, 125.000 de euro pentru repornirea firmelor din Horeca, turism, plata chiriilor pe perioada restricţiilor pentru companiile care şi-au sistat activitatea, până la 200.000 de euro pentru cei care-şi relochează activitatea economică. Problema e de transparenţa acordării acestor granturi. Temerea e că vor fi finanţate doar firmele de casă ale guvernanţilor.
Vocile lumii
“Mare parte dintre acestea nu au însă trecute și sursele de finanțare, lucru ce le face să arate ca planuri ambițioase bune pentru campanie electorală ce urmează, dar fără fundament în situația economică actuală,” se arată într-un comentariu Radio Europa Liberă.
Nu ştim cine va scrie regulile de absorbţie a frumoşilor bani din tărtăcuţa guvernamentală
Orban a furat startul la crosul naţional al promisiunilor
Generozitatea guvernului, la o primă vedere, pare suspectă. Dar când priveşti la ansamblul investiţiilor şi accepţi că cineva putea pune pe hârtie în 2020 secretul construcţiei piramidelor, te întrebi dacă nu e un semn de disperare. Că promit totul pentru a nu mai rămâne loc şi de altele mai gogomate.
Orban, cu aceeastă ocazie, a lansat întrecerea naţională a concurenţilor cine minte mai frumos. A furat startul. Nimeni nu poate gogomănii mai mult la capitolul investiţii publice. Acolo se relevă în toată splendoarea lui Petrache Lupu. Cel ce a văzut ce alţii n-au vrut să vadă. Viitorul. Pare beton. Armat. Şi căptuşit.
Niciun guvern până acum nu a mai avut curajul să anunţe programe în valoare de 100 de miliarde de euro. De unde vor fi atraşi aceşti bani?
Faci ce ai promis sau rămâi corigent politic
“Nu promite ce nu poţi face. Ideal este să faci ce n-ai promis” – spune ”apicultorul” financiar, Richard Branson, în provocatoarea sa autobiografie. Omul are profituri uriaşe în afaceri pentru că şi-a scris propriile reguli ale succesului. Nu ştim cine va scrie regulile de absorbţie a frumoşilor bani din tărtăcuţa guvernamentală. Ceea ce nu putem pricepe e cum de Branson stoarce miliarde de dolari fără a avea un sediu central. E ca şi cum guvernul ar lucra de pe terasă sau din online-ul Vilelor Lac sau a celor de la K1 sau K2.
Nu ştiu dacă strategii economici ai lui Orban s-au aplecat şi spre miracolul Branson, cel ce face bani acolo unde concurenţa moare, dar nici nu e nevoie să ai alte perspective în condiţiile în care toţi aşteaptă bani de la Coana Europă.
De aia suntem în UE să gândească şi pentru noi greucenii.
Cei cu ORNIS l-au citit pe Petrache Lupu?
Dar poate Maglavitul nu a fost doar o poveste, iar viitorul României era demult scris în stele. Cei ce primesc acum 25% în plus pentru că lucră cu informaţii clasificate poate că au zăbovit şi pe zicerile ţăranului fără şcoală privit la vremea lui ca un Oracol.
Ceva e sigur în spatele cohortei de bunătăţi prăvălite din cortul Diplomaţilor. Un mister se ascunde şi noi nu descifrăm. 3.000 de km de autostradă? Oare nu e vreo greşeală de redactare? Poate tinerii ce au făcut Power Point-ul au dat de la ei vreun zero, luat la examenele şcolilor de dans şi de bune maniere în pădure şi l-au pus acolo să fie.
Indivizii înzestraţi cu memorie raţională îşi mai amintesc că multe dintre promisiunile rutiere şi feroviare, din actualul program, au mai fost scrise odată de ministrul Orban în 2006 şi de premierul Emil Boc în 2008.
Temerea multora e că în 2050, subiectul arzător al agendei guvernamentale va fi tot legat de calea ferată pan-europeană de mare viteză şi de autostrăzi care să închidă marile coridoare.
Marele noroc al celui care va fi prim ministru, la acea dată, e că martorii lui Orban şi ai lui Boc nu vor mai fi prezenţi în clasa în care memoria va fi o probă interzisă.
La fel ca şi acum, la fel ca şi ieri, vor fi mulţi care vor crede.
